Lost On You

Capitolul 13.

-Multumesc!spun simplu si incerc sa plec dar nu ma lasa.
-Nu asa! Asa!spune si arata spre buzele lui. Sa il sarut? Nu nu nu! Nu vreau... ba vreau... nu stiu. Oare vreau? Sunt confuza. Ma face confuza. Il privesc in ochi si ma pierd. Desi stau de aproape o  saptamana cu el inca nu m-am obisnuit cu ochii sai... tot ma pierd in ei. Oare el se pierde in ochii mei?
Inghit in sec si imi inchid ochii apropiindu-ma usor de buzele lui rozalii pe care le aveam deja schitate in minte. Ii simt deja respiratia calda. Ma apropii sa il sarut dar degetul lui aratator de aseaza pe buzele mele putin tuguiate.
-Destul. Voiam sa vad daca ai fi facut-o!CE!? Ma testa? Ce e asta?
-Ce?
-Doar te testam. Nu credeam ca ai face-o!
-De ce ai crede asta?
-Ai zis ca nu-s genul tau. Sehun e genul tau!
-Pai chiar nu esti! Vrei sa te mint si sa iti zic ca esti?
-Da, te rog!
-Nu o sa o fac! Da-te!spun si il imping ai plec in camera.
-Haidee! Nu te mai supara din orice nimic!
-Nimic? Testele tale sunt un nimic?
-Doar voiam sa vad daca...
-Bla bla bla...spun si intru in camera lasandu-l pe Kai cu ochii in soare.
Seara se lasase dar soarele nu apusese complet. Stateam la geam si priveam apusul. Era atat de frumos. Voiam sa desenez apusul asta, dar nu aveam nici caietul de desene la mine si nici creioanele... toate erau acasa... dar cum nu ma mai intorc acolo nu am cum sa le mai vad vreodata. Oftez scurt si ma asez jos cu spatele lipit de marginea patului in fata peretelui de sticla. Soarele apusese de ceva timp dar eu inca priveam cerul instelat. Lucrurile care imi place sa le fac cel mai mult in viata asta sunt desenatul,privitul stelelor si ascultatul muzicii. In ultima vreme, de cand tot traiesc un calvar am cam renuntat la ceea ce imi place. Ma ia somnul fara sa imi dau seama si adorm jos.

*Perspectiva lui Kai*
M-a lasat si a plecat in camera. O sa ii mai dau spatiu. O las singura azi.
Ies din apartament si merg la cafeneaua de peste drum. Imi comand un espresso si astept sa vina comanda.
-Poftiti, domnule!
-Multumesc!spun si iau o inghititura din espresso. Stateam de aproximativ o ora acolo. Ma linistea locul ala dar trebuie sa ma intorc acasa.
Intru in apartament si merg in camera sa imi iau haine de schimb. Naeun! Unde e Naeun? Nu e nicaieri. O caut prin toata camera cu privirea si apoi vad ceva ghemuit langa pat. Ma apropii de geam si o vad pe Naeun. Respir usurat. Dormea. De ce dormea jos?
O ridic de jos iar ea bombane ceva ce nu inteleg. O asez pe pat si o invelesc. Lumina Seulului intra pe fereasta si ii cadea pe fata. Parul ei negru, sub lumina orasului nu mai parea asa negru. Ii incadra fata perfect. Ii feresc cateva suvite care ii cadeau pe fata si ea se intoarce pe partea cealalta. Zambesc si ma duc spre dulap, ma schimb de haine si ies din camera. O alta noapte pe canapeaua aia tare. Ma asez pe ea si adorm cu greu.

*Perspectiva lui Naeun*
Adormisem jos dar ma trezisem in pat. Sigur m-a ridicat Kai. Zambesc ca idioata,singura si ies pe usa camerei gata de plecat la munca. Ma mira faptul ca inca nu a strigat Kai sa cobor mai repede sau ca intra peste mine fara sa bata la usa. Ies pe hol dar nu-l vad nicaieri. Ma duc in sufragerie si il vad dormind. Deci de-asta nu a aparut pe nicaieri.
-Kai, trezeste-te!ii soptesc usor si il misc putin.
-Mai lasa-ma sa dorm 5 minute!mormaie intorcandu-se cu spatele la mine.
-Kim Jongin! Trezeste-te acum!spun aproape tipandu-i in ureche.
-AAH!tipa si apoi cade jos de pe canapea. De ce tipi?
-Pentru ca o sa intarziem. E deja 8 si la si 20 trebuia sa fim deja la munca.
-Nu are cum... alarma mea nu a sunat.
-Uite!ii arat ceasul de la mana mea.
-Si trebuia sa tipi? Puteai sa ma strigi si tu frumos: "Kai, puiule, trezeste-te!"
-Huh? S-o crezi tu! Doar in visele tale poate, te voi striga asa.
-In visele mele ma strigi "Jonginnie".
-Ce?spun si incep sa rad zgomotos.
-Stii ce, imi iau si azi liber. Acum il sun pe seful. Ii cer liber si pentru tine, ok?
-Bine, nu ma deranjeaza sa stau degeaba!

*Perspectiva lui Kai*
¤Conversatie telefonica¤
K: Alo?
SH:Da, Kai?
K: Suho, vreau si eu liber azi si maine te rog!
SH:Ce s-a intamplat?
K:Nimic grav,doar ca am facut o intoxicatie alimentara.
SH: Iti dau liber pana lunea viitoare. Sa te faci bine!
K:Suho hyung, e prea mult! Doar pana joi. Joi ma intorc.
SH: Nu! Stai acasa! Nu am nevoie de angajati bolnavi.
K:Poate avea liber si Naeun?
SH: Naeun...Naeun...
K:Iubit...secretara mea!
SH:Aaah da... domnisoara Joo. Da poate. Oricum nu e prea multa treaba pe aici.
K:Hyung, cand ma intorc la munca iti fac cinste cu ce vrei tu! Multumesc mult!
SH: Gata gata! Pa! Am treaba, Kai! Nu ma tine din treaba!
K:Multumesc hyung! Pa! Spor la treaba!

-Ce a zis?spune Naeun intorcandu-se cu niste haine de-ale mele in mana.
-A zis ca nu...
-Deci trebuie sa mergem?
-Da...spun parand suparat.
-Pai hai! Grabeste-te!striga ea isterica.
-Pacaleala!
-Ia! Pentru glumita ta!imi arunca hainele pe fata.
-Ce rea e ma!spun mai mult pentru mine si apoi ma ridic de pe canapea ca sa ma duc la baie.
-Deci nu mergem,nu?
-Pana luni,nu!
-Pana cand?
-Luni!spun eu calm intrand in baie.
Intra dupa mine si ma intreaba:
-Asta e alta "gluma" de a ta?
-Nu. Chiar nu glumesc. Acum iesi! Sau vrei sa imi admiri trupul de zeu cat ma schimb?
-Bleahh... nu! Pa!spune si inchide usa dupa ea apoi striga:
-L-am mai vazut! Fraiere!
-Yaaa! Vezi tu ce patesti!