Lost On You

Capitolul 7.

-Multumim, Sun!spune Naeun asezandu-se pe fotoliul de langa perete. Ma asez si eu pe celalat si asteptam sa vina cineva cu meniurile.

▫▫▫
*Perspectiva lui Naeun*
Asteptam de aproape 15 minute s nimeni nu venise inca. Sun uitase de noi?
Ma ridic de la masa sa ma duc sa o caut pe Sun. Kai ma prinde de mana si intreaba:
-Unde pleci?
-Nu plec, ma duc sa ii cer lui Sun doua meniuri.
-Bine.spune si imi da drumul la mana.

▫▫▫
-Sun! SUN! Esti bine?
Sun era cazuta jos in bucatarie si nimeni nu o vazuse pana atunci.
-Da! Doar am ametit si nu m-am mai putut ridica, cred ca mi-am luxat piciorul.
-Stai aici! Il chem pe Kai sa ma ajute. Nu te misca, poate e ceva mai grav.
Alerg cat pot de repede printre mese si ma opresc in fata lui Kai gafaind.
-Naeun! Ce ai patit?
-Sun! Sun a cazut! Ma poti ajuta, te rog!
Kai se ridica de la masa si ma urmeaza in graba catre locul unde era Sun. O ridicam si mergem cu ea catre masina lui.

▫▫▫
-Doamna HyeSun o sa fie bine. Nu are decat glezna stanga luxata. A ametit din cauza caldurii si a agitatiei din jurul ei. In aproximativ 5 minute va ajunge si fiul dansei aici.spune doctorul si se indeparteaza.
-Putem sa il asteptam si pe fiul lui Sun?
-Bine... ar trebui sa refuz.. esti obosita...
-Sunt bine. Mai pot rezista pana vine fiul ei.
-Ok ok!

▫▫▫
Un tanar blond si inalt cam cat Kai apare pe usa spitalului. El trebuie sa fie. Parul lui blond, dezordonat ii acoperea fruntea brazdata de transpiratie. Se apropie de noi usor si se opreste in fata mea. Ochii sai... erau negrii... la fel de negrii ca ai lui Kai... dar totusi erau atat de diferiti...
-Stiti unde e salonul mamei?
-E aici!spun eu zambind usor. Eu sunt Naeun!
-Mi-a povestit mama despre tine mult. Eu sunt Sehun! Incantat de cunostinta!spune si imi prinde mana in a sa. Pielea sa era atat de fina si mana sa era calda. Aproape ca imi transpirase palma cand am dat mana cu el.
-Eu sunt Kai,iubitul lui Naeun!ne intrerupe Kai din contactul vizual intens care era intre noi. Parca imi cazuse un bolovan pe cap cand s-a prezentat ca si iubit al meu.
-Sehun! Incantat!spune Sehun si da mana cu el. Ma duc la mama acum! Multumesc ca ati adus-o aici. Multumesc mult!
-Nu ai pentru ce!spun eu si zambesc scurt.

▫▫▫
Ajunsesem acasa si era deja tarziu. Trecusem pe la un restaurant chinezesc si luasem mancare la pachet. Tot drumul am fost tacuti si niciunul nu a zis nimic. Era mai bine asa. Nu am intors privirea spre Kai nici macar o secunda pentru a-l privi. Nu stiu de ce nu-l pot privi. Mi-e frica ca ma voi pierde iar in ochii lui. Nici el nu a schitat niciun gest. Doar a privit in fata si a mai bombanit niste injuraturi in timp ce conducea spre casa.

▫▫▫
-Mananci?il intreb eu pe Kai vazand ca a lasat sacosa cu mancarea pe masa din bucatarie si plecase spre camera lui.
-Ma duc sa ma schimb si mananc si eu dupa. Poti sa mananci inainte.
-Ok.
L-am asteptat sa se intoarca si apoi am inceput sa mancam. Statea de partea cealalta a mesei. E atat de distant uneori si alte ori e atat de apropiat de mine... ma face sa devin confuza...confuza rau.
-La ce te gandesti de nu mananci?
-Nimic.
-Aha.
-De ce te-ai prezentat ca iubitul meu in fata lui Sehun?
-Oo deja ii spui Sehun si doar ati facut cunostinta.
-Raspunde la intrebare!
-Pentru ca daca nu o faceam se dadea la tine.
-Si? Care era problema. E frumos, de treaba,atragator... deci e bun pentru mine.spun si imi sprijin capul cu mana stanga.
-Deci si eu sunt bun pentru tine?spune Kai incercand sa faca pe cuceritorul.
-Nu. Nu esti....
-Nu? Da' ce-am?
-Nu stiu...
-Deci sunt sau nu?
-Nu stiu. Nu mai stiu nimic. Sunt confuza in privinta ta.
-Si eu sunt confuz in privinta mea!
-Gata, sa mancam, maine parca vad ca iar imi dai treaba de facut si obosesc.
-Mananca, mananca!spune Kai si zambeste scurt cand imi intalneste privirea. Raman blocata cu privirea pe negrul intens al ochilor sai cateva secunde si apoi scutur usor capul si ma intorc asupra bolului cu mancare.

▫▫▫
-Noapte buna!ii spun eu fluturand mana usor inainte sa plec spre camera mea.
-Noapte buna si tie. Vocea lui spunandu-mi "noapte buna" a rasunat in capul meu intreaga seara...pana cand am adormit.

▫▫▫
*Perspectiva lui Kai*
Dimineata ma gaseste pe canapeaua neagra din living intr-o pozitei nu prea placuta. De 3 zile de cand dorm aici ma doare gatul si spatele. Credeam ca ma voi obisnui si nu ma va mai durea dar durerea se intensifica din ce in ce mai mult. Ma ridic si merg spre baie. Fac un dus rapid si ies din baie. Intru in camera mea si abia apoi realizez ca Naeun e acolo. Pasesc incet spre dulap, imi iau haine de acolo, trag pantalonii pe mine si apoi ma grabesc sa ies din camera inainte sa o trezesc pe Naeun. Imi arunc privirea spre pat si ii vad trupul firav dezgolit, imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un maiou de asemenea negru si el. Asternuturile albe nu ii mai acopereau deloc corpul dar dormea linistita. Respiatia ei regulata ma facea sa imi amintesc de data trecuta cand am vazut-o dormind si ii curgea saliva. Zambesc si dau sa ies pe usa. Chipul ei linistit si senin se incrunta si un marait scurt ii iese printre buze. Corpul ei se strange si isi trage genunchii la piept si buzele ei incep sa tremure. Are un cosmar. Ma apropii de pat si o vad cum isi strange din ce in ce mai tare genunchii la piept. Ma asez pe maginea patului. Imi simte prezenta desi viseaza in continuare si se lipeste cu spatele de corpul meu. Mainile mele se incolacesc in jurul ei ceea ce pe ea o calmeaza. Imi desprind mana din jurul ei dar mi-o ma trage inapoi. Zambesc ca idiotul si raman acolo.
Stateam deja de vreo 5 minute in pozitia aia si incepuse sa devina incomoda. Ma intind incep pe pat, lasand mana dreapta inca in jurul taliei ei tinuta de incheietura strans de mana ei mica.