Abia ajuns de la munca acasa, obosit din cauza programului mult prea incarcat din ziua ce avea sa treaca astepta pe scaunul din bucatarie ca sotia lui sa ii pregateasca cina. Mirosul de piept de pui la gratar se resimtea in intreaga incapere ceea ce ii facea stomacul sa isi ceara portia de mancare gatita pe ziua de azi.
-Si? Cum a fost azi la munca?intreaba satena intorcand usor capul spre barbat.
-Obositoare... stii, imi lipsesti mult de cand stai acasa...
-Vrei sa ma intorc la munca? Eu sunt ok, pot veni!
-Nu! Ramai acasa! Nu vreau sa te mai streseze si spitalul, imi ajunge ca sunt eu stresat cu spitalul, cu copilul... Crezi ca o sa ma descurc? Sunt prea neindemanatic... ah, parca vad ca o sa-l scap pe jos din prima secunda cand il iau in brate... Uh! De ce sunt asa pesimist?
-Yeol, o sa fie bine! O sa te descurci. Suntem noi mai neindemanatici... dar prindem repede.spune satena inconjundu-i gatul lui Chanyeol cu bratele ei lungi si subtiri.
-Stiu dar totusi...
-Shh... o sa fie bine. Las asta acum, noua ne este foame!spune si isi mangaie usor burtica destul de evidenta chiar si prin bluza larga pe care o purta aceasta.
-Bine! Hai sa mancam!spune si se duce dupa doua farfurii si tacamuri si se intoarce cu ele rapid pentru a o ajuta pe SeungHee sa pregateasca masa.
-Stii ce ma gandeam?
-Hm?spune Chanyeol zambind larg la auzul glasului dulce al lui SeungHee.
-Ce zici daca ii facem camera copilului verde?
-De ce verde? Albastru e de baieti!spune precum un copil Chanyeol.
-Stii, de fapt, am citit undeva ca albastru e culoare feminina..... verde e mai bine, nu crezi? Adica atunci cand o sa creasca il lasam pe el sa decida ce culoare sa fie! Stiu ca iti place albastru dar camera nu e pentru tine.spune SeungHee amuzata de reactia lui Chanyeol.
-Ok... verde ramane. Si uite asa ramane tot cum vrea nevasta-mea, nu cum vreau eu!spune si chicoteste.
-Ai auzit ca Naeun e insarcinata?
-Ce? Iar? Oh doamne! Kai chiar vrea sa isi faca echipa de fotbal? Asta e nebun. Noi suntem abia la primul copil si ei il asteapta pe al patrulea?spune Chanyeol si se ridica in fund in pat privind ingrijorat spre SeungHee.
-Ce e,Yeol?spune aceasta si se ridica in fund langa el privindu-l confuza.
-Trebuie sa ne grabim...
-Ce? Unde? Nu inteleg... spune SeungHee aplecand capul usor in partea dreapta.
-Trebuie sa ne grabim sa facem copii.. nu vreau ca Jongin sa aiba copii mai multi decat mine!striga Chayeol disperat.
-Noi nu stim daca suntem in stare sa ne descurcam cu el,spune mangaindu-si burtica, si tu vrei mai multi?
-Ai dreptate... asta nu e o competitie... daca el se descurca bine poate il creste si pe al nostru.spune Chanyeol amuzat dar se opreste brusc din ras cand o vede pe SeungHee privindu-l incruntata.
-Yeoool?! Nu mai face glume de santier cu mine!spune ea asezandu-se in pat inapoi intorcandu-se cu spatele la acesta.
-Iubire, glumeam... eh, haide, nu te suparaaa... spune si o cuprinde in bratele lui mari si ii saruta gatul usor facand-o pe SeungHee sa chicoteasca usor.
-Te urasc, Chanyeol! Nu ma mai pupa pe gat, stii ca ma gadil.
-De-asta o si fac! Ah da, si eu te iubesc.spune si o intoarce cu fata spre el pe SeungHee si o saruta scurt pe buze.
-Pe cine mint... Te iubesc,neindemanaticule!spune si si cuibareste la pieptul lui acesta strangandu-si usor bratele in jurul ei iar la scurt timp adormind amandoi.
YOU ARE READING
Lost On You
ספרות חובבים-Eu am plecat de aici! spun apucând în mână clanța uşii dar sunt prinsă de mână şi strânsă tare. Un scâncet îmi scapă printre buze şi sunt întoarsă cu fața spre... el... aşa o să îi spun din moment ce nu îi ştiu numele. -Rămâi aici!
