~Dupa o luna~
-Suho, am adus astea!spune Naeun intrand pe usa biroului lui Suho cu un teanc de dosare.
-Multumesc, Naeun! Daca o vezi pe Nana ii spui te rog ca o caut?
-Sigur!spune Naeun zambind usor dupa care paraseste biroul mergand spre al ei. Da, acum are un birou al ei. Suho i-a dat unul pentru ca a crezut ca e prea mic un singur birou pentru ea si Kai.
Intra in biroul ei si tresare la vederea iubitului ei stand rezemat de birou asteptand-o cu un zambet larg pe buze.
-Kai! Ce cauti aici?
-Mi-a fost dor de tine! Si am venit sa te vad, dar tu nu erai aici! Asa ca a trebui sa te astept.spune Kai ridicandu-se de pe birou si apropiindu-se usor de Naeun. Ii cuprinde usor talia cu mainile si in timp ce o saruta o intoarce cu spatele spre birou.
-Ce tot faci?
-Ti-am zis ca imi era dor de tine.spune Kai si o urca pe Naeun cu fundul pe birou.
-Termina! Daca intra cineva peste noi?
-Doar asta ar fi problema?spune Kai mergand sa incuie usa iar Naeun roseste in obraji.
-Nu e doar asta... Kai... am mai vorbit despre asta...nu sunt pregatita...
-Si eu ti-am spus ca o sa astept.
-Dar tot bati apropourile astea!
-Naeun... stii ce.. lasa. Am putina treaba. O sa merg in birou la mine.
-Nu ma face sa ma simt vinovata pentru starile tale!
-Nu ca nu ai fi.spune Kai mai mult soptit dar Naeun aude.
Plecase...o lasase acolo singura. Se invinovatea pentru a mia oara pentru starile proaste pe care el le avea desi stia ca nu e vina ei.
-Naeun?se aude dupa ce o bataie in usa o trezeste la realitate.
-Da! Intra.spune Naeun punandu-si un zambet pe chipul brazdat de griji.Sehun! Ce faci aici?
-Nu am voie sa te vizitez?
-Ba da, sigur ca poti! Doar ca ma cam tii din treaba!
-Sa vin mai tarziu?
-Nu,Sehun! Spune!
-Mamei ii e dor de tine. De ce o vizitezi asa rar? Deja te crede fica-sa!spune Sehun chicotind.
-Sunt ocupata cu munca. Am avut de recuperat aproape doua saptamani. Mi-a trebuit concediu in timpul serviciului. Nu puteam astepta pana la vacanta.
-Lasa! Asa iti trebuie!spune el facand-o si pe Naeun sa zambeasca.
-Haide! Raule!
-Te las! Ziceai ca esti ocupata. Nu te mai retin. Mai treci si pe la mama!
-Bine! Mersi de vizita!spune Naeun conducandu-l pe Sehun pana la usa biroului ei.
▫▫▫
-Kai! Plec inainte acasa! Ma duc sa o ajut pe Hani cu rochia de mireasa.
-Bine! Ai grija de tine!
-Am! Fi sigur!spune Naeun si il saruta scurt pe buze pe Kai si apoi paraseste biroul iesind pe usa companiei.
-Alo,Hani! Unde ne vedem?
-Ne vedem la magazin?
-Bine! In 15 minute ajung acolo. Pleaca in graba si emotionata poate mai tare decat viitoarea mireasa.
Ea si Hani devenisera bune prietene de cand Baekhyun a adus-o la ei acasa sa le-o prezinte pe "femeia care il suporta pe Baek". Era o fire prietenoasa si jucausa dar Naeun era mai matura decat Hani in ciuda varstei lui Hani care era mai mare decat ea cu aproape 3 ani.
-Naeun! Ce mai face Kai?se aude o voce din spatele ei care ii da fiori acesteia facand-o sa se intoarca catre persoana care tocmai o intrebase de Kai.
-Haneul... Kai, e extrem de bine. De ce?
-Pentru ca in scurt timp nu va fi asa de bine.
-Haneul, ce tot spui?
-Iubitelul tau...Kai...nu o sa fie prea bine.spune si se apropie amenintator de Naeun. Desi Haneul era mai inalta pe chipul lui Naeun nu exista urma de frica. Stia ca se poate apara de Haneul. Si ii promisese lui Kai ca va avea grija.
-Haneul,nu o sa-l poti avea pe Kai...
-O sa vezi ca o sa pot.spune si o apuca pe Naeun de par dar aceasta reuseste cumva sa ii desprinda mana din parul sau.
Haneul inainteaza catre Naeun dar aceasta cu fiecare pas pe care il pune Haneul in fata ea se da un pas in spate pana cand se loveste de un piept tare. Spera din tot sufletul sa fie Kai desi probabilitatea de a fi el era de aproape 0%. Intoarce capul si vede un barbat inalt si plin de muschi care actioneaza la simpla aprobare din cap a lui Haneul ii pune o batista cu o substanta la nas si gura facand-o sa isi piarda constiinta.
▫▫▫
Intunericul din incapere ii dadea fiori. Stia ca nu e de bine. Incheieturile ii era strans legate si durerea nu intarzia sa apara. O usa se aude de undeva din spatele ei ceea ce o face sa se zbata si sa tipe dar fara rezultat caci gura ii era bine lipita cu o banda adeziva, cel mai probabil.
Niste pasi se aud in din ce in ce mai aproape de ea iar asta o nelinisteste.
-Ce faci, frumoaso? Te-ai trezit!Oh , am uitat ca nu poti vorbi. Stii, Kai inca nu si-a dat seama ca lipsesti...atat de mult ii pasa de tine.
Lacrimile incepusera sa se scurga pe obrajii ei desi stia ca tot ce spune Haneul nu este adevarat....sau cel putin spera sa nu fie adevarat si spera ca iubitul ei sa apara dintr-un moment in altul sa o salveze.
Haneul ii desprinde banda adeziva de la gura iar Naeun incepe sa tipe in speranta ca cineva o va auzi.
-Nu te aude nimeni, draga mea! Si ai face bine sa nu tipi sau sa imi faci probleme ca s-ar putea sa se intample ceva rau cu iubitul tau.
-Nu...te rog. Nu-i face nimic lui Kai.
-Oh, acum iti pasa de el!
-Mereu mi-a pasat! Tu nu ai de unde sti cum e sa iubesti pe cineva.
-Eu il iubesc pe Kai. De-asta o sa fie cu mine, pentru ca ne iubim. Si tu nu mai poti sa intervii in vreun fel.spune si apoi pleaca lasand-o pe Naeun in acelasi loc, legata sperand la o salvare de undeva.
CITEȘTI
Lost On You
Fanfiction-Eu am plecat de aici! spun apucând în mână clanța uşii dar sunt prinsă de mână şi strânsă tare. Un scâncet îmi scapă printre buze şi sunt întoarsă cu fața spre... el... aşa o să îi spun din moment ce nu îi ştiu numele. -Rămâi aici!
