Capitolul 20

3.2K 140 5
                                    


"Poftim?" Ma răstesc. "Cum adică nu sunt aici?" Tip din nou.

"Nu au venit înapoi de la scoala. Am încercat sa te sun dar ma trimitea direct la mesagerie. L-am sunat pe Niall dar nici el nu raspunde." Spune ea trista.

Inima imi bate atat de tare încât e gata să-mi sara din piept. Copiii mei! Niall! L-am rugat sa-i i-a pe copii. Unde este? Si unde imi sunt copiii? Am incercat sa-l sun dar nu raspunde. Oh Doamne. Am căzut in genunchi punându-mi capul in mâini. Sper doar ca sunt bine. Ce-ar fi daca ar fi inca la scoala asteptandu-ma sa ii iau. Ma ridic si imi iau cheile de pe masa.

"Madison, unde te duci?" Intreaba Maura.

"Ma duc sa-i caut." Spun si ma indrept spre usa principala.

"Vin cu tine." Spune Bob.

"Nu-" Sunt întrerupta de râsetele care umplu camera si le va figurile intrând. Inima mi se linișteste iar creierul răsufla ușurat. Ii vad pe Emma si Evan râzând cu Niall, toti avand înghețată in mana.

"Mami!" Emma si Evan tipa incantați. Îngenunchez in fata lor si ii imbratisez la pieptul meu pentru mai multe momente.

"Hey, copii. Duceți-vă sa va schimbați. Pregătesc cina." Zâmbesc.

"Mami, am mâncat deja. Tati ne-a dus la un restaurant foarte mare." Emma spune si isi deschide bratele larg. Dau din cap si le spun sa meargă sa se schimbe. Amândoi urca grăbiți scarile cu un zâmbet larg pe fata, apărându-mi si mie unul. Ma ridic si il vad Niall care-mi zâmbește, ma apropii puțin de el și zâmbetul lui se lărgește. L-am plesnit cu putere peste fata si o aud pe Maura cum gafaie.

"Ce naiba, Madison?" Isi fixează privirea pe mine si își freacă obrazul pentru a ușura durerea.

"Ce naiba crezi despre tine? Crezi ca poti sa ii iei pe copiii mei oriunde fara voia mea? Crezi ca poti sa ii ții afara atat de tarziu? Spune-mi!" Tip la el. "Toti am fost foarte îngrijorați si tu nici măcar nu ai curajul sa răspunzi la telefon? Nu te-ai gândit nici măcar umpic sa ii informezi mama." Tip din nou.

"Madison, calmează-te." Spune Bob așezându-si mâinile pe umerii mei.

"Cum pot sa ma calmez? Acest-" Sunt întrerupta de Niall.

"Sunt si copii mei. Pot sa ii iau cand vreau si unde vreau." Se răsteste la mine.

"Nu sunt ai tai, legal." Ma răstesc înapoi. "Dupa toti acești ani te întorci si dintr-odată sunt ai tai! Si eu spun asta pentru ultima data, Niall. Sunt copiii mei si trebuie sa stiu tot ce fac ei." Ies din casa, trântind usa in urma mea si ma urc in masina. Am nevoie de aer.

Niall's POV

Aud usa trântindu-se si peste câteva minute motorul mașinii, pleaca undeva. Mama suspina in palme cand urca in camera lăsându-mă singur cu tata. El se uita la mine si oftează.

"Ce naiba se intampla Niall? Ce-" Incepe el dar il întrerup.

"Nu vreau sa vorbesc acum." Oftez si plec din camera.

Știu ca ar fi trebuit sa ii spun ca i-am scos pe copii la cina dar credeam ca o sa fie ocupată încercând sa repare lucrurile cu Liam. Nu vroiam sa o deranjez si pana la urma tot ce vroiam era sa petrec timp cu copiii mei.

A trecut o ora si nu pot dormi. I-am culcat pe gemeni de cand Madison a plecat si nu stiu unde este. Incerc din nou si din nou sa o sun dar ma direcționează spre căsuța vocala. Nu mă pot gândi la locurile în care poate fi, așa că încerc doar să o găsesc.

E trecut de miezul nopții și nu pot s-o găsesc pe Madison si incep sa ma ingrijorez. Daca i s-e intampla ceva? Nu! Nu! Totul este bine. Ea o sa fie bine. Telefonul imi suna intrerupandu-mi gandurile și mă uit la id pentru a vedea că este Paul. Am raspuns.

Fosta lui sotie •TRADUCERE• (HIS EX WIFE)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum