Capitolul 23

1.4K 101 7
                                    

-Alo? Raspund respirand greu, punandu-mi mana pe piep masandul.

-Draga? Ce s-a intamplat? Interba o voce usoara dar si speriatat in acelasi timp.

 M-am uitat la ceas si stiam ca va trebuia sa vina. Nu e bine. De ce nu ma lasa sa ma descurc singura?

-Cine este? Intreb in timp ce imi masam capul.

-Scumpo... sunt eu.

 Automat lacrimile imi invada ochii. Privirea imi era stearsa iar dintr-o data un icnet imi parasi buzele. Am uitat complet de ea. Am uitat ca trebuia sa o spun din doua-n doua saptamani. Am uitat sa-i spun cat de mult o iubesc si sa-i urez noapte buna prin mesaje. Am uitat de ziua ei de nastere..

-Mama... Rostesc suspinad. Am nevoie de ajutorul tau.

-Zoella ma sperii. Spune-mi ce s-a intamplat. In 2 zile sunt acolo daca ai nevoie de mine. Spuse serioasa.

 Trebuie sa ii spun.

-O asistenta mi-a spus sa ma duc la control din cauza durereilor de cap. Povestec in timp ce-mi stapaneam lacrimile. Ajunsa la spital, Harry a chemat imediat un doctor pentru a cerceta ce este inneregula cu mine. Cand m-a chemat in cabinet m-a intrebat daca am mai suferit astfel de dureri. Dupa mai multe detalii si intrebari din copilarie m-a trimis sa fac o tomogrfie. Totul era normal pana cand din nou o durere insuportabila imi strbatu capul iar dintr-o data imi venise sa vars. Doctorul devenise foarte serios si a cerut sa vorbeasca cu tine dar a aflat ca nu esti in tara. 

 Vocea incepea sa-mi tremure iar degetele strangeau din ce in ce mai tare telefonul. Imi era frica pentru mama in privinta ca va afla. Am decis sa ii spun direct caci o simteam nerabdatoare sa alfle. Tineam cont ca in doua zile va fi aici.

-Mi-a spus ca am tumoare pe creier si ca aceasta va avansa odata cu varsta. A fost cauzata in urma loviturii puternice pe care am avut-o la varsta de 4 ani cand am cazut din copac lovindu-ma de scoarta acestuia. Ii spun lansan-du-mi lacrimile libere. Ea nu mai spunea nimic ca si cum vocea ii impietrise.

 Dupa ceteva secunde bune ii reaud vocea.

-In doua zile ajung. Vreau sa stai in pat, sa nu te gandesti la nimic, sa fii relaxata si sa nu fii deranjata de nimeni Zoe. Te iubesc. Au fost ultimele ei cuvinte inainte sa inchida telefonul.

 Stateam cu telefonul la ureche ascultand vocea ce-mi spunea sa-l inchid caci apelul s-a terminat. Privirea imi era blocata in gol iar gura imi era intredeschisa ajuntundu-ma sa respir mai bine. Doua batai puternice ma trezi din gandurile mele facandu-ma automat sa tresar. 

 Ajunsa in dreptul usii imi dau seama ca am last-o deschisa cand il vad pe Harry ca intra zgomotos. Ma strange in brate bagandu-mi capul in scobitura gatului sau indemnandu-ma sa plang. Suspinam stergandu-mi lacrimile de tricoul lui si adancindu-ma in pieptul sau inhalnadu-i parfumul. El imi magaia parul sarutandu-mi fruntea. Dupa cateva minute, isi pozitiona mainile pe umerii mei tragandu-ma de la pieptul sau fiind pretatiga sa-i intalnesc ochii care imi studiau fata. 

Harry's pov

-Zoe nu vreau sa te indepartezi de mine din cauza asta. Voi sta cu tine tot timpul si iti voi fi alaturi. Totul vi fi bine. Ii spun strangand-o din nou la piept.

 Dintr-o data o presiune mi se apasa pe umeri. Mainile ei mici sa fortau ca sa ma dau la o parte. Neobisnuit ma dau incercand sa ii gasesc privirea. 

-Totul va fi bine? Totul va fi bine?! Isi ridica tonul.

 I-am luat mainile i i le-am pus pe pieptul meu tragnad-o spre mine vrand ca buzele noastre sa se atinga si sa o pot linisti cumva. Dar ea se smulse din stransoarea mea impingandu-ma. Ochii ei erau atat de goi si tristi iar fara ei era palida si obosita.

-Nu va fi nimic bine! A strigat.

-Zoe! Nu mai spune asta. Am rugat-o. Simteam cum mi se sfasaie sufeltul cand o vedeam ca isi tine lacrimile in frau.

-Harry imi voi pierde memoria! Tu stii ce inseamna asta?! Cum poate ca totul sa fie bine? Spune in timp ce sa indrepta spre usa deschizand-o larga si iesind pe ea.

 Am alegat incercand sa o prind dar ea deja incepuse sa fuga. Automat m-am enervat si am inceput sa fug nebuneste dupa ea strigandu-i numele si sperand ca sa va opri. Masina mea era parcata la 4 metri de casa ei, uitand ca am lasat cheile pe dinafara am inceput sa urlu dupa ea ca sa se opreasca.

 Cand am ajuns in dreptul masinii, Zoe inchise deja usa si bagase cheia in contact calcand acceleratia. Masina incepuse sa se miste cand incepeam sa dau cu pumnii in geam pentru a deschide. 

 Alergam dupa ea pana cand simteam ca pieptul imi ia foc. Strigam in urma ei dar stiam ca nu ma poate auzi. Imediat ce a intrat in josul strazii pe autostrada s-a lovit de celelalte masini facand un zgomot ingrozitor. Toata circulatia se oprise iar oamenii deja isi scoteau telefoanele pentru a chema politia si salvarile.

-Zoe! Am urlat in timp ce alergam spre masina in care se afla.

 Un politist aflat prin apropiere ma oprise vrand sa ma lamureasca ca nu am voie sa ma apropii mai mult de 2 metri.  I-am luat maninile dupa mine impingandu-l dar imediat au venit altii tinandu-ma de brate. 

-Luati-va mainile dupa mine idiotilor! 

 Genunchii mi-au cedat cand am vazut-o pe Zoe scoasa din masina cu ochii inchisi iar fata infundata in sange precum si piciorul. Priveam ingozit cu privirea incetosata oamnii imbracati in alb cum se chinuiam sa o puna pe targa dupa care sa  bage in ambulata. 

 Nu puteam sa ma ridic. Lacrimile mi-au invadat fata iar mintea nu-mi mai functioana. Nu puteam realiza ce tocmai se intamplase. Nu putea sa fie real...

Baiatul Din Vecini | harry stylesWhere stories live. Discover now