Baiatul Din Vecini | harry styles

Capitolul 24

Harry's pov

Ma indreptam in drumu spre casa inca neconstientizand ce se intamplase. Am fost ajutat de doua persoane sa ma ridic si m-am simtit ca un las pentru ca nu am fost in stare sa o fac singur.

Trebuia sa fie o cale de a fi cu ea acolo. Nu o puteam lasa. M-am uitat in jurul meu si i-am vazut masina lui Meredith parcata stramb pe alee. Cum nu mai aveam masina trebuia sa fac rost de una. Faceam pasi mari spre usa ei sperand sa-mi raspunda careva si sa nu fiu nevoit sa o iau cu forta. Batand de doua ori in usa, a treia oara am ales sa strig.

Usa se deschise rapid, Meredith iesind in graba afara cu o expresie deranjanta. Privirea i se inlocui cu una falsa, incercand sa-mi faca ochi dulci si calzi. Zambetul ei fortat nu ma facea decat sa-mi doresc sa i-l sterg doar cu doua vorbe.

-Harry... Imi rostea numele asteptand sa ma injosesc cerandu-i un favor.

Ma uitam de sus la ea incercand cumva sa nu o mai fac sa-mi zambeasca asa. Asta era singurul lucru care imi mai lipsea acum. Nu vroiam sa o lungesc prea mult fiindca imi iroseam timpul iar el era foarte important in momentul asta.

-Da-mi masina ta.

A clipit de cateva ori prefacandu-se ca nu a inteles. A zambit satisfacuta dupa care se apropie de mine lipindu-si palmele de pieptul meu. Nu aveam timp ce rasfaturile ei asa ca am luat-o dupa mine, lundu-i capul intre mainile mele incercand disperat sa o faca sa inteleaga.

-Meredith uite cum sta treaba. Eu iti voi lua masina iar tu vei fii de acord cu asta. Pentru ca din cauza ta acum pot pierde o persoana si credema ca nu vrei sa patesti nimic din cauza asta. Asa ca da-mi naibii cheile masinii. Scuip printre dinti uitandu-ma cat de dur pot la ea.

Rapid intra in casa aducandu-mi-le. Fiind pregatit sa i le smulg mai repede din mana, ea mi le trage punandu-le la spate si asteptand ceva in schimb.

-Aceeasi tarfa pe care o cunosc. Am rostit si i le-am smuls din mana alergand spre masina.

Lasand-o in urma cu cuvintele ei care se presupuneau a fi unele dureroase pentru mine, apas pe acceleratie si ies zgomotos din curtea ei. Drumul spre spital a fost usor de gasit deoarece trebuia sa fie unul destul de aproape, asa ca am oprit la primul pe care l-am vazut.

Am alergat pana la intrare deschizand usile zgomotos. La receptie era o doamna destul de batrana care consulta atenta niste foi. Ma duc grabit la ea evitand toate privirile aruncate spre mine, si intreband-o daca stie ceva despre un accident recent fiind victima o fata in varsta de optisprezece ani. Femeia se uita la mine analizandu-mi fata dupa care imi arata un culoar lung al spitalului.

-Recent a fost adusa o fata. Culoarul doi, usa P17. Privirea fiindu-i serioasa, imi explica dupa care ii multumesc si ma indrept agitat spre camera unde Zoe se afla.

In dreptul usii sunt oprit de un barbat care se pune autoritar in fata mea. Evitandu-l, merg pe langa el nepasandu-mi. Mana lui ma opreste punandu-se pe clanta usii.

-Imi pare rau dar nu puteti intra. Asezati-va pe scunele din spatele dumneavoastra si asteptati acolo.

Nu vroiam sa creez probleme asa ca m-am asezat sprijinandu-mi capul intre palme, si batand repede din picior. Obosit si stresat, am ales sa-mi asez bratele pe genunchi iar capul sprijinit de ele. Mi-am inchis ochii si imi imaginam ce s-ar putea intampla mai rau de atat . Somnul imi dadu o lovitura puternica iar ochii nu mi se mai deschideau. Deodata am cazut intr-un somn puternic incercand sa ma calmez pentru cateva minute. Doar atat imi trebuia.

***

Harry cazu intr-un somn puternic lasandu-si gandurile libere. Isi simtea umerii tot mai grei si avea impresia ca toate greutatiile la care se gandea il apasau. Iti puteai da seama ca atipise fiindca pieptul i se misca lent iar respiratia sa era usoara. Buclele ii cazura pe frunte iar pumnii nu-i mai tinea stransi ci liberi,lasandus-i palmele relaxate. Langa el, o doamna inalta, imbracata in mare parte in albastru marin, se aseza langa el. Era o femeie frumoasa, stilata, cu parul prins intr-un coc elegant cu o funda intr-o parte. Ochelarii mari de soare nu-i lipseau dar amuzant era ca inca ii mai purta chiar daca a intrat in cladire. Imbracamintea ei era una simpla formata doar dintr-o pereche de blugi mulati, evidentiindu-i picioare frumoase, un tricou alb cu un decolteu micut si un sacou unisex care ii acoperea soldurile. Geanta sa mare ii acoperea genunchii, punandu-si mainile pe ea. Din doua in doua minute se uita la ceas si spera dintr-un anumit motiv ca timpul sa treaca mai repede. Incepu sa-si miste agitata picioarele, jucadu-se cu ele. Isi lua inelele dupa degete apoi le invartea punadu-le la loc si tot asa. La un moment dat si-a dat ochelarii jos inchizandu-si ochii si punandu-si mana usor peste ei. Isi freca tamplele lasand de inteles ca o durea capul. O asistenta destul de invarsta ii pusese mana pe umar si incerca sa fie draguta.