Fantoma noptii

Capitolul 1

Megan Carey isi spuse ca nu exista nici un motiv pentru a se simti vinovata. Pentru prima data in douazeci si sase de ani, va face ceva iresponsabil, romantic, si minunat. Va pleca in Europa cu bagajele ei, cu biletele ei de calatorie si cu un card de credit destul de burdușit pentru ai permite sa traiasca pana cand ea, si doar ea, va decide ca venise momentul pentru a se intoarce. Colegii ei de munca de la compania de Constructii Carey ii pregatisera o magnifica petrecere de ramas bun. Ceva disproportionat, poate, daca se lua in considerare putinii ani pe care ii avea in cadrul companiei, dar in perfecta concordanta cu bunele relatii pe care le avea cu toti. Faptul ca era unica fiica a patronului fusese mai degraba un handicap decat un stimulent, dar colegii ei isi dadusera toata silinta pentru ai organiza o petrecere demna de o persoana care isi petrecuse cincizeci de ani in companie. Meg o accepta cu bucurie si recunostinta, dorind sa se poata elibera de acel sentiment teribil de vinovatie. Pana la urma urmei , nu isi va lasa tatal in aer. Lucrase pentru acea companie, fondata de catre bunicul ei, din momentul in care intrase la universitate. Pe timpul vacantelor studiase toate posturile posibile si ajunsese sa invete afacerea constructiilor incepand de jos. Constructii Carey nu era orice companie de constructii. Reese Carey o transformase intr-o afacere multinationala. Construia vile pentru milionari, cladiri enorme pentru birouri si impresionante cladiri oficiale. Compania avea o foarte buna reputatie si Megan se simtea mandra. Dar se saturase de tot. Se saturase sa lucreze ore intregi, se saturase sa fie atat de unita de tatal ei care parea ca nu are viata proprie. Se saturase sa isi ascunda dorinta de a trai o viata plina de aventuri. Si acum, in sfarsit, urma sa se lase purtata de acea dorinta. Va lasa de o parte simtul comun care intodeauna ii guvernase viata si va pleca catre aventura.

Tatal ei nu acceptase foarte bine acea decizie. Dar ea nu cedase. Era momentul oportun pentru a pleca. Tatal ei urma sa se recasatoreasca dupa cinci ani de vaduvie si logodnica lui era o femeie inteleapta si atractiva, care cunostea afacere la fel de bine ca ea. Reeve va fi atat de ocupat cu noua lui sotie incat nu va avea timp sa ii duca dorul. Dar, in ultimele saptamani, tatal ei se aratase foarte ingrijorat, aproape disperat. Intodeauna cand il intreba ce se intampla, insista cu faptul ca ii va fi dor de ea, dar, in ciuda sentimentului ei de vinovatie, Megan nu credea ca era doar asta.

Verificase situatia financiara a companiei, la fel si conturile private ale tatalui ei, temandu-se sa nu fie pe marginea falimentului si sa nu ii fi spus nimic. Dar, atat compania cat si Reese Carey erau foarte bine. Accepta un pahar  de sampanie frantuzeasca pe care il oferi un coleg de la departamentul de contabilitate, o saluta pe una dintre secretarele tatalui ei si avansa printre multime. Patru zile mai tarziu ,va lua un avion de la aeroportul din New York. Isi acordase doua zile pentru a merge cu masina de la casa ei din Chicago pana pe Coasta de Est si apoi isi va incepe aventura. Dar inainte va face un ultim efort pentru a afla ce il chinuia pe tatal ei.

Tatal ei nu se vedea pe nicaeri. Se plimbase un timp printre invitati, salutandu-i cu naturala sa amabilitate si apoi disparuse. Ar putea fi in orice loc al elegantei cladiri de birouri construita cu sapte ani in urma dupa planurile faimosului Ethan Winslowe, dar banuia ca stia unde il putea gasi.

Usa biroului sau de la etajul douazeci era intredeschisa. Vazu lumina aprinsa si ezita un moment, intrebandu-se daca nu cumva intrerupea vreo scena romantica intre tatal ei si Medeleine. Dar nu. O vazuse pe femeie discutand jos . Tatal ei ar trebui sa fie singur atunci. Era momentul ideal pentru o conversatie fata in fata. Mocheta atenua sunetul pasilor ei, in ciuda faptului ca purta pantofi cu toc inalt pentru a compensa inaltimea ei de un metru si jumatate. Deschise usa de tot, zambitoare, si ramase paralizata de teama.

Reese Carey statea asezat in fotoliul lui de piele, cu spatele la ea, privind cerul noptii. Avea un revolver in mana  indreptat spre tampla lui.

Pentru un moment, panica o paraliza pe Megan. Voia sa strige, dar stia ca daca il va speria ar putea sa il faca sa apese pe tragaci. Isi retinu respiratia cateva momente si apoi vorbi cu blandete. - Tata?