Fantoma noptii

Capitolul 21

Contemplarea lui Megan in timp ce  aceasta dormea devenise o obsesie pentru Ethan. In acea noapte o facea intins alaturi de ea. Tanara avea ochii inchisi si fata acoperita de par. Intr-un moment al noptii schimbasera pozitia si in acel moment statea intinsa langa el, fara sa il atinga si cu barbia sprijinita in maini. Ethan dorea sa o atinga. Voia sa ii dea parul deoparte si sa o sarute. Tremura de dorinta, dar se mentinu distant, indepartat, constient de faptul ca timplor lor impreuna se apropia de final. Stia ca nu ar fi trebuit sa ajunga atat de departe. Dar nu fu capabil sa o lase sa plece fara sa o fi posedat cel putin odata, fara sa fi gustat din savoarea acelei pieli matasoase si contempland pasiunea, surprinderea si placerea pe care o citise in ochii ei cand facuse dragoste cu ea. Isi va aminti acea privire toata viata lui. Va fi singurul lucru pe care il va avea de la ea. Nu putea suporta ideea de a o lasa sa plece, dar era exact ceea ce avea de gand sa faca. Intodeauna stiuse ca va trebui sa  o faca mai devreme sau mai tarziu. In acea noapte ingenunchiase in fata tentatiei... Si fusese perfect, aproape celestial. Nu era de mirare ca francezii o numeau mica moarte. Sa faca dragoste cu Megan fusese ca un cataclism, o explozie triumfatoare. Nu mai traise niciodata ceva asemanator.

Megan murmura ceva in somn si nevoia de a o atinge deveni insuportabila. In schimb, nu se misca, ramase in continuare nemiscat, prelungindu-si tortura si agonia. Si, cand observa ca forta lui de vointa dispare, se grabi sa abandoneze patul inainte de a cadea prada din nou tantatiei. Meg murmura un prostest si intinse bratele pentru a atinge locul gol unde fusese intins Ethan. Dar nu se trezi.

Ethan isi aduna hainele care zaceau pe podea, si se imbraca lent fara sa isi ia privirea de la chipul lui Megan. O usoara briza misca cortinele de muselina. Se apropiau zorii zilei. Etahn nu mai simtise de multa vreme caldura soarelui pe chipul lui. Poate ca Salvatore avea dreptate. Poate ca ar trebui sa se intoarca pe insula. Poate ca asa ar putea sa o uite. Iesi in gradina si se intoarse un minunt mai tarziu cu bratele pline de flori albe. Meg nu se trezi si se limita sa zambeasca usor cand el ii acoperi corpul cu miile de petale, a caror aroma se amesteca  cu parfumul corpului ei si cu eroticul miros al sexului. Simti dorinta de a o poseda in mijlocul acelor petale albe. Voia sa faca dragoste cu ea printre flori si sa ii posede corpul si sufletul intr-un mod complet. O dorea atat de mult si de atatea moduri incat putea sa faca doar un singur lucru. Sa plece si sa o lase singura.

Se duse direct in camera monitoarelor. Lumanarile se stinsera de mult, dar se indrepta fara dificultate spre scaunul sau emorm si se aseza pe el. Singur in camera lui, stia bine ce avea de facut. Dar nu stia cum ar putea sa o faca. Se apleca in fata si isi sprijini fata in maini. Simtea o durere insuportabila.

                                                                                ***

 Megan era singura. Parfumul florilor o invaluiau complet, dar se simtea ciudat de neconsolata. Stia ca Ethan plecase de langa ea, stia fara nevoia de a intinde bratele. Singurul lucru pe care nu il stia era cat de departe plecase. Lumina zilei incepea sa isi faca loc printre cortinele de muselina. Se ridica in sezut si privi florile care acopereau patul. Ochii i se umplura de lacrimi si, cand intinse mana pentru a lua una dintre petale, aurul pur al inelului straluci in mana ei. Se acoperi cu cearceaful si isi spuse ca nu avea de ce sa se ingrijoreze. Lui nu ii placea lumina zilei. Facuse dragoste cu ea in intuneric si ea intuia ca intunerucul era mai mult decat un mod de a se ascunde. Si era sigura ca nu voia sa se acunda de ea, ci mai degrama de el insusi. In plus, ii lasase florile. O manta de flori acoperindu-i corpul. De ce avea impresia ca acea ofranda era modul lui de as lua ramas bun? 

Incerca sa isi indeparteze acea idee din minte si sa isi repeta de o mie de ori  ca el o sa vina dupa ce se va cadea noaptea. Trebuia sa aiba doar rabdare si sa astepte. 

Trecura ore intregi si nu intra nimeni in camera ei, nici macar Salvatore era intodeauna punctual cu micul dejun. Atunci ingrijorarea incepu sa puna stapanire pe Megan. Gradina parea diferita in acea zi. Florile albe straluceau mai putin la lumina soarelui, iar iazul nu mai reflecta lunina lunii. Megan privi mai atent si observa o silueta familiara intr-un colt. Era Joseph.