Fantoma noptii

Capitolul 25

Ethan se ridica din pat fara sa mai spuna nici un cuvant si intra in baie. Megan ofta, si se ridica la randul ei, infasurandu-se in cearceaf si deschise usa dispusa sa il infrunte pe Salvatore. La lumina zilei, barbatul nu avea un aspect prea placut. Vanataile lui pareau mai stralucitoare decat in penumbra. Megan presupuse ca acele vanatai fusesera cauzate de aceiasi oameni care au atacat-o pe Ruth.

- Imi pare rau de masina -spuse.

Gigantul o privi cu atentie.

- Ar fi trebuit sa pleci noaptea trecuta -spuse cu o voce sobra.

- Nu am putut -murmura ea.

- Nu, presupun ca nu -afirma el. - Ti-am dus bagajul in camera. Presupun ca vei vrea sa te schimbi -privi un moment cearceaful care o acoperea. In plus, trebuie sa vorbesc singur cu Ethan.

- De acord.

Nu avu  nimic de obiectat, si in plus avea nevoie sa faca un dus si sa se schimbe.

- Fa intodeauna la dreapta si vei ajunge in camera ta -spuse el. Si cand ajungi, ramai acolo. Ethan va stii unde sa te gaseasca. Eu voi merge in sat pentru a afla cu exactitate cum sunt lucrurile si nu vreau ca pastorul Lincon sa te gaseasca colindand pe aici.

Megan simti un fior rece.

- O sa raman in camera mea. Cel putin pana va veni Ethan sa ma caute.

Salvatore scoase un sunet de dispret.

Ethan nu merse sa o caute. Megan ii scuza absenta in diferite moduri si intr-un final reusi sa adoarma , cu speranta ca atunci cand se va trezi, el va fi langa ea. Dar, in miezul noptii un cosmar o smulse brusc din somn si se trezi tot singura in acea camera. Privi in jurul ei, cautand in zadar ceva de mancare. Nu isi amintea cand mancase ultima data si se simtea infometata. In plimbarile ei prin casa niciodata nu vazuse nimic care sa semene cu o bucatarie,dar de asemenea nici nu o cauta. Poate ca simtul ei de directie va functiona de asemenea in ceea ce priveste mancarea la fel cum functionase atunci cand il cautase pe Ethan, dar nu credea ca fa fi atat de usor. Nu avea nevoie de mancare asa cum avea nevoie de el. Poate ca ar trebui sa mearga sa il caute si sa pregateasca ceva de mancare pentru amandoi. Ideea de a gati pentru el ii rezulta foarte seducatoare. 

Usa camerei ei era inchisa cu cheia. O privi neincrezatoare, incapabila sa accepte faptul ca ceea ce se intamplase noaptea trecuta nu presupuse nici o diferenta. Apoi se gandi ca  Salvatore facuse acel lucru de unul singur si ca Ethan se intreba de ce nu vine sa il caute. Dar, nu, el niciodata nu isi va pune intrebarea asta. Daca voia sa fie cu ea, stia unde sa o gaseasca.

Oare unde era Salvatore? Dimineata ii spusese ca merge in sat sa vada ce se intampla dar acum era miezul noptii.  Lipsea de prea mult timp. Decise ca nu va ramane inchisa acolo nici un mint in plus. Daca nu putea sa iasa pe usa casei, va iesi prin gradina.

Iesi afara.  Vantul se infensificase destul de mult, iar in departare se mai auzeau tunete. Incepu sa caute usa pe care o folosise Joseph in ziua anterioara pentru a disparea, dar nu gasise nici o usa in perete. Nu putea sa creada ca disparuse asa din fata ochilor ei, dar nu exista nici o alta explicatie logica.

Se urca pe grilajul de trandafiri albi, taindu-se la maini in escaladatul ei, si se lasa sa cada de cealalta parte, intr-o gradina de smochini in miniatura . Apoi escalada un alt perete, simtindu-se din ce in ce mai speriata. Ceva nu mergea bine. Toate instinctele ei ii transmiteau o senzatie de pericol iminent. Simti miros de fum si zgomotul tunetelor se amesteca cu zgomotul unor voci. Urmatoarea gradina nu avea pereti. In locul lor se afla un labirint din lemn, ceva mai inalt decat ea, un labirint in care nu avu de ales decat sa intre. Nu putea sa il inconjoare si nu era dispusa sa se intoarca inapoi.  Inauntrul labirintului, incantatiile devenira si mai clare si intelese ca pastorul Lincon si acolitii lui trebuiau sa fie aproape. Vocile devenira mai ascutite si mai clare si mirosul de fum tot mai puternic. O invada panica. Stia ca intr-o alta epoca oamenii obisnuiau sa arda vrajitoarele. Oare nu o acuzase pastorul Lincon de faptul ca era si ea ceva asemantor cu o vrajitoare?

Se intoarse, speriata, dar labirintul se extindea in doua directii si nu stia in care parte sa o ia. Inainta pe o poteca si atunci simti ca ceva sau cineva o striga. Se intoarse si il vazu pe Joseph facandu-i semn sa se apropie. Fara sa ezite un moment, se intoarse si fugi catre el. Cand ajunse, el disparuse, dar ea continua sa fuga in acea directie in timp ce vocile deveneau tot mai puternice in spatele ei. Cand ajunse la  alta rascruce, se intoarse pentru al vedea pe Joseph, aratandu-i drumul corect. Deja nu se mai gandea sa il prinda. Se multumea doar sa il urmeze, indepartandu-se de acele voci. Stia ca el o va duce pana la Ethan si el o va proteja. Ethan o iubea si nu va permite nimanui sa o atinga.

Aproape reusi. Capatul labirintului era la vedere, si incepu sa fuga in directia siluetei lui Joseph, cand simti niste mai sustinand-o si impingand-o in jos. Incepu sa strige numele lui Ethan, dar o mana, urmata de o bucata de material ii acoperi gura. Ceva acid si acru ii ajunse la nas si isi retinu respiratia in timp ce se zbatea cu toate puterile ei.

- Eterul va ajuta -spuse vocea doctorului Bailey. - Va trebui sa respire sau sa lesine din cauza lipsei de aer.

- Diavolita - intona pastorul Lincon pe deasupra capului ei. Va fi purificata de foc si de sange.

Megan putea sa simta fumul si sa vada flacarile tortelor in penumbra . De ce nu o ajuta Joseph? Isi intoarse capul si il vazu la capatul labirintului. O privea dar nu facea nimic pentru a o ajuta.

Dadu tare cu piciorul si il obliga pe pastorul Lincon sa ii dea drumul. Dar erau prea multe maini dispuse sa ii ocupe locul , iar plamanii ei erau pe punctul de a exploda. Deschise gura intr-o ultima incercare de a striga, dar drogul intra in interiorul ei , iar intunericul o invalui. Ultimul lucru pe care il vazu fusese Joseph aproape de ea, privind-o cu o expresie de mila. Si ceea ce era mai ciudat era faptul ca nimeni nu parea sa isi dea seama ca el se afla acolo.

Capitol necorectat !!! Scuzati greselile.