Fantoma noptii

Capitolul 11

 Gradina de trandafiri era mai proaspata decat veranda din spate. Iarba era verde si umeda si intensul miros prmavaratic al pamantului ii rezulta aproape erotic. Dupa ce ii spuse ca se va intoarce intr- o ora, Salvatore o lasa singura si pleca. Gradina era bine ingrijita. Bartranul trebuia sa fie in bun gradinar pentru a mentine in buna stare acei trandafiri. Pentru ca era singura ca acel gradinar era nimeni altul decat batranul care o gasise in acea noapte, batranul pe care il vazuse in acea dimineata de la geamul camerei sale. Se intoarse pentru a privi casa , scuturand capul cu neincredere. Din orice unghi, cladirea era o amestecatura dementiala de stiluri arhitectice care produceau o impresie generala ciudata si nelinistita. Trecu prin iarba umeda si se aseza pe una din bancutele de lemn ascunsa dupa arbusti. Avea senzatia ca cineva o privea, desi stia ca nimeni nu o putea vedea dupa acei arbusti. Va ramanea un pic acolo, complet singura, gandindu-se la o metoda de a scapa. Se lasa pe spate si inchise ochii. Sanatatea ei se imbunatatea pe zi ce trecea si nimeni nu ii facuse nici un rau. Era adevarat ca se afla acolo impotriva vointei ei, dar de asemenea era tot mai fascinata de persoanele care o inconjurau, in special Etahn Winslowe. Daca el se va razgandi , il va lasa in pace pe tatal ei, si o va lasa pe ea sa plece, fara indoiala se va simti usurata, dar de asemenea si deceptionata. Cu doar cateva zile in urma isi dorea sa plece in Europa in cautare de aventura. Si acum era sigura ca orice lucru i s-ar fi intamplat ar fi fost nimic in comparatie cu ce traise in ultima saptamana. Deschise ochii si se apleca in fata. In cealalta parte de unde statea ea, se afla un barbat care statea aplecat, foarte concentrat pe munca care o facea. Mainile lui era batrane si osoase, iar parul ii era complet alb. Trebuise sa simta privirea ei pentru ca isi ridica privirea si Meg se gasi privind in cei mai amabili si gentili ochi pe care ii vazuse vreodata.

- Am crezut ca dormi -spuse, batranul.

- Am venit sa va caut.

- Eram sigur ca vei veni. I-ai intrebat de mine?

- Nimeni nu recunoaste ca dumneavoastra existati.

Barbatul ii zambi ingaduitor.

- Nu ma surprinde. Poate ca nu exist. Iti place gradina mea?

- Este foarte frumoasa.

-  Este si mai frumoasa atunci cand trandafirii sunt infloriti. La mijlocul lunii mai este o adevarata explozie de culoare si miros. E un loc ideal pentru o nunta.

Meg il privi surprinsa.

- O sa se casatoreasca cineva? -inteba.

- Aici nu -raspunse el , cu tristete.  Singurul care ar putea sa se casatoreasca este Ethan si el nu iese niciodata la lumina zilei.

- De ce?

- Intreaba-l pe el.

- Va intreb pe dumneavoastra -raspunse ea, incapatanata.

- Intreaba-ma altceva. Un lucru la care pot sa iti raspund.  L-ai alungat pe acel pastor nebun, nu-i asa?

Meg se gandi, ca in acea casa , toata lumea parea sa stie,intodeauna ce se intampla.

- Nebun este cuvantul potrivit - spuse. Mi-a dat impresia ca era  dispus sa ma bage intr-o caldare cu apa clocotita pentru a scoate diavolul din mine.

- Nu mi-am dat seama ca Ethan ar merge atat de departe.

Megan isi retinu rasuflarea.

- Dumneavoastra credeti ca el este Diavolul?

Batranul dadu din cap.

- Eu stiu foarte bine  cine este si ce este. Daca exista vreun Diavol pe aici, in opinia mea acesta este pastorul Lincon si cei care il urmeaza. Umbla  pe aici, spunand ca totul este pacat si amaraste viata putinelor persoane care nu au aceiasi opinie ca si ei, ca si Burt si Ruth Wilkins. Si Ethan intodeauna il provoaca. Poate, daca il vor lasa in pace, ei de asemenea vor uita de el.