Fantoma noptii

Capitolul 22

- Imi pare rau ca am ajuns tarziu -spuse vocea lui Salvatore din intuneric.

Ethan nu se misca.

- Ce ora este ? -intreba.

- Trecut de ora sase seara.  Amica ta cred ca se urca pe pereti. Ar fi mai bine sa ma merg sa ii duc ceva de mancare. Apoi ma intorc  inapoi.

- Ce s-a intamplat? -intreba Ethan taios.

Salvatore ezita.

- Am avut ceva probleme in sat.

- Ai fost plecat mai bine de douazeci si patru de ore, Salvatore. Mi se pare ca a fost ceva mai mult decat cateva probleme.  Aprinde lumina.

- Las -o balta, Ethan.

- Aprinde lumina, Sally.

Salvatore nu nesocotise niciodata in viata lui un ordin , asa ca facu ce i se ordonase.

Ethan inchise instinctiv ochii, apoi ii deschise incet pentru a se obisnui treptat cu lumina din camera. Cand in sfarsit ii deschise complet, privi chipul plin de vanatai a lui Sally si  incepu sa dracuiasca.

- Nu e mare lucru -spuse gigantul, miscandu-se cu mare grija.

- Ce s-a intamplat?

- M-au atacat niste tipi. Cred ca faceau parte din grupul pastorului Lincon. Nu imi vine sa cred cat de prost am putut sa fiu incat sa ma las atacat.

- Si ce au facut?

- S-au limitat doar sa ma loveasca fara mila. M-as fi intors mai devreme, dar mi-au rupt o coasta. Credeam ca trebuie sa o bandajez si nu eram dispus  sa permit ca betivul acela de doctor sa puna mana pe mine. In special , avand in vedere ca mi s-a parut ca l-am vazut acolo privind.

- Il omor.

- Linisteste-te , Ethan. Dumnezeu stie ca am trecut prin lucruri si mai rele. Daca nu m-ar fi luat prin surprindere, nu ar fi putut sa imi faca nimic -facu un pas spre el. Esti sigur ca facti ceea ce este corect? Nu poti sa ii lasi in pace? Haide sa ne intoarcem in Saint Anne. Poti sa o iei si pe fata cu tine daca vrei, dar haide sa plecam de aici.

- E prea tarziu pentru asta, Sally. Prea tarziu.

- Ce s-a intamplat cat timp eu am fost plecat? -intreba Salvatore suspicios.

- Nimic -raspunse Ethan, privindu-l in ochi.

Ethan nu il mintise niciodata pe Salvatore, dar de data aceasta nu voia ca opinia nimanui sa murdareasca orele pe care le petrecuse in patul lui Megan. Acela era un lucru care trebuia sa il tina doar pentru el.

Salvatore ii accepta cuvantul.

- Ce o sa facem acum? -intreba.

- Trebuie sa o scoti de aici.

- Cand?

- De indata ce ai aranjat totul. In seara asta , daca este posibil. Maine cel tarziu.

- O voi face in noaptea asta -raspunse Salvatore. Dar inainte am o intrebare. Esti sigur de lucrul acesta?

- Sunt sigur. Du-o de aici, te rog -implora Ethan, fara sa se deranjeze sa isi ascunda durerea din voce.

- Asa voi face -replica gigantul, idreptandu-se suparat catre usa.

Pe Ethan nu il surprinse supararea lui Salvatore. Stia ca, dupa atatia ani petrecuti cu el, Salvatore se simtea posesiv si era gelos pe oricine se interpunea intre ei doi. Nu ascunse niciodata faptul ca nu o placea pe Megan si Ethan stia foarte bine de ce. Prietenul lui stiuse, la fel ca el, ca ea le va schimba vietile. Nu o sa o mai vada. Va trebui sa reziste tentatiei de a o cauta si de a afla informatii despre ea pentru tot restul vietii. Asa va fi cel mai bine.