Fantoma noptii

Capitolul 17

Megan incepu sa piarda sirul  diferitelor camere in care dormise. Cu exceptia camerei din turn , niciodata nu dormise doua nopti consecutive in nici una din camerele in care o mutase Ethan. Nici urmatoarele trei zile nu fusesera o exceptie. Ruth o conduse intr-o camera in stil sudic , cu lumina electrica si cu un semineu in care era aprins focul , unde isi petrecu intreaga zi singura , fara sa vada pe nimeni altcineva in afara de Salvatore care ii aducea mancarea. Barbatul fu cel insarcinat de a o muta in ziua urmatoare, conducand-o intr-o camera care parea o copie perfecra a unui apartament de pe Park  Avenue, cu exceptia ca in loc de zgarie-nori, de la geam se vedea padurea. Ethan nu o mai cauta si nici nu isi facu aparitia. In fiecare dintre camere  exista cate o camera video, dar Meg nu mai poza pentru el. Se schimba de haine in baie si incerca sa se tina cat mai la distanta de acei ochi vigilenti. In a treia zi, Salvatore o duse intr-o camera foarte moderna. Pereti albi, tablouri abstracte, o enorma saltea pe jos si niste scaune care era aproape imposibil sa ghicesti cum sa te asezi. Pe rafturile albe nu se aflau romane de Stephan King, ci carti despre trigonometrie.

- Cat timp voi sta aici? -intreba cand il vazu pe Salvatore intrand cu o tava.

Mancarea era in concordanta cu camera. Nouvelle cusine , in care se avuse mai mare grija la prezentare decat la gust.

- Va trebui sa il intrebi pe Ethan -raspunse barbatul, ridicand din umeri.

- As face-o daca as putea sa il vad.  Uita de asta, stiu deja ca nu pot sa il vad.  Vreau sa spun daca va catadicsi sa imi acorde din nou o audienta.

- Nu stiu.

- Vreau sa stiu ce s-a intamplat cu tatal meu.

- O sa il intreb pe Ethan.

- Tu nu stii? Eu credeam ca esti catelul lui fidel, persoana care strange informatii pentru el, fidelul lui servitor si toate celelalte.

- Da stiu. Dar va trebui sa il intreb pe Ethan daca pot sa iti spun sau nu.

Meg simti cum o invadeaza furia. Respira profund pentru a incerca sa se calmeze.

- Salvatore, tu tii la Ethan, nu-i asa?  In acelasi mod ca si Ruth.

I se paru ca vede o scateie de rautate in ochii barbatului.

- Nu in acelasi mod ca si Ruth. Dar da, as face orice pentru el.

- Nu isi da seama ca comite o eroare grava tinandu-ma aici ? Daca tatal meu ajunge in arest, politia va veni sa ma caute.

- Si ce vrei sa fac eu? -intreba Salvatore, netulburat.

- Sa ma lasi sa plec.

Batranul nu se misca.

- Si ce vei face daca te voi lasa sa pleci?

Meg nu voia sa creada. Nu voia sa se increada prea mult in acea raza de speranta pe care barbatul i-o oferea.

- As fugi. As fugi cat mai repede posibil si nu as spune nimic despre acest loc si nici despre Ethan.

- Tatal tau va trebui judecat si Ethan este cel care a oferit mare parte din dovezi. Nu vei dori sa te razbuni?

- Daca ceea ce imi spui este adevarat, tatal meu merita tot ce i se intampla. Inainte sa vin aici tocmai eram pe punctul de a pleca in Europa. Iti promit ca, daca ma ajuti sa fug, voi pleca direct spre New York si voi lua primul avion spre Anglia. Tatal meu nu are decat sa se descurce singur.

Se opri un moment simtindu-si gura uscata. Ii era mila de tatal ei, dar nu putea sa il salveze de consecintele actiunilor lui si nici nu va incerca sa o faca.

Barbatul paru sa se gandeasca serios la oferta ei.

- Ma voi gandi - spuse.

- Salvatore...