Fantoma noptii

Capitolul 2

Aspectul satului si schitele lui Ethan Winslowe ar fi trebui sa o pregateasca pentru ceea ce avea in fata ei. Meg vazuse aproape toate cladirile pe care acel barbat le proiectase. Unele erau atat de excentrice incat nimeni nu era dispus sa locuiasca in ele. Dar acea casa veche depasea cu mult toate fanteziile si cosmarurile ei. Fatada nu avea nimic spectaculos, era o fatada victoriana cu verande ample din secolul trecut. Dar de ambele parti se extidea un ciudat conglomerat de adaugari ; aripi, coloane, turnuri din toate stilurile posibile , incepand de la stilul greco -roman pana la Bauhaus modern, trecand prin campul francez. Era ca si cum arhitectul innebunise de-a binelea si decise sa trasforme casa intr-o scoala a stilurilor. Meg simti un moment de panica si privi in jurul ei cautand un  loc mai bun pentru a intoarce masina si sa fuga de acolo. Masina se impotmolise in noroi. Incerca sa bage in marsalier, dar nu se misca. Intr-un final, nemaiavand alta solutie cobori din masina. Se blestema fiinca isi luase pantofi cu toc, si blestema ploaia care cadea in acel moment cu furie, formand balti la picioarele ei. Era sambata dupa-amiaza ,Iar Reese avea ultimatum pana la ora cinci. Dar se parea ca Ethan Winslowe nu astepta pe nimeni. Avansa prin ploaie pana la usa din fata. La ferestre atarnau cortine albe, in concordanta cu stilul acelei case. De asemenea serveau si pentru a ascunde privirile curioase ale localnicilor, in schimb putea sa o vada pe ea. Incerca sa se calmeze. Isi spuse ca se speriase de cuvintele acelui barbat de la benzinarie. Acea casa nu avea nimic sinistru. Era doar o casa veche in care traia un barbat cu mintea sclipitoare care avea o chestiune de tratat cu tatal ei. Chestiune de care avea de gand sa se ocupe cu rapiditate si eficacitate pentru a se putea intoarce cat mai repede la civilizatie. Auzi ecolul soneriei in interiorul casei. Era sfasitul lui aprilie, dar ploaia era rece in munti si Megan se infiora. Era pe punctul de a suna inca odata cand cineva deschise usa.

-Cine sunteti dumneavoastra si ce doriti? - intreba un barbat pe un ton sec.

Megan il privi. Acel barbat nu era Ethan Winslowe, de asta era sigura. Era un gigant care masura doi metri inaltime si avea niste umeri si niste brate enorme, par cenusiu si o fata aspra. Presupuse ca avea undeva in jur de saizeci de ani si nu parea prea prietenos.

Trebui sa isi adune tot curajul pentru a nu o lua la fuga.

- Il caut pe Ethan Winslowe.

- Asta cauta toti. Domnul Winslowe nu primeste vizite. Plecati.

- Mi se pare ca pe mine o sa ma primeasca. Sunt Megan Carey. Fiica lui Reese Carey.

Barbatul ezita un moment.

-Unde este batranul? -intreba.

Lui Meg ii lua un moment inainte sa inteleaga ca se referea la tatal ei.

- In Chicago.

- Intoarceti-va si spuneti ca timpul lui s-a terminat.

-Mi-ar placea ca asta sa mi-o spuna domnul Winslowe. Am venit de departe pentru al vedea.

-Nimeni nu va invitat. Plecati.

Incerca sa inchida usa, dar Megan avu prezenta de spirit pentru al opri.

- Intrebati-l pe domnul Winslowe daca doreste sa ma primeasca - spuse din nou cu hotarare.

Gigantul incepu sa rada, producand un zgomot dezagradabil care ii provoca lui Megan fiori.

- O sa il intreb - spuse intr-un final. Pentru binele dumneavoastra, ar fi mai bine sa spuna nu. Si spre surpriderea ei ii deschise usa larg. Nu era sigura la ce se astepta sa gaseasca, dar vestibulul si sufrageria erau mari , curate , dar intunecate.  Barbatul ii facu semn spre o canapea.

- Luati loc. O sa vad ce spune. Dar nu va faceti prea comoda.

Dupa ce iesi barbatul, Meg se ridica si cauta un intrerupator pentru  a aprinde lumina in acea casa, dar nu gasi nici unul.