Fantoma noptii

Capitolul 24

Cuvintele nu isi mai avura rostul intre ei. Megan ii dadu jos camasa descheiata si incepu sa ii sarute pieptul in timp ce  ii deschidea  centura de la pantaloni. Noaptea trecuta el nu o lasase sa il atinga. In acel moment, ramase nemiscat sub ploaia care cadea, mangaindu-i parul, in timp ce ea il saruta, il sustinea in manile ei si facea dragoste cu gura lui. Megan simtea caldura si tremuratul corpului lui si, cand el nu mai putu sa suporte, o ridica in brate si inainta cu ea spre casa. Meg nu stia unde se afla si nici nu o interesa sa afle.  Odata in casa, ii scoase hainele cu frenezie. Ea tremura atat de tare incat nu il putu ajuta, dar de asemenea nici nu voia. Singurul lucru pe  care si-l dorea era sa atinga si sa sarute corpul lui si sa il posede pana nu mai ramanea nimic intre ei, nici un secret, nimic care sa ii poata separa. Un minut mai tarziu erau amandoi  dezbracati ; el o lua in brate, o sprijini de un perete si o penetra intr-un mod care o facu sa tipe de placere. Ii aseza picioarele in jurul lui si o prinse de solduri, initinand un ritm animalic si soptind cuvinte de dragoste, cuvinte disperate si tandre care o excitara  tot mai mult pana cand crezu ca va exploda sub forta dragostei lui. Si ceva exploda intr-adevar in ea, odata si inca odata. Si Megan il simti apoi explodand si pe el, la randul lui, umpland-o cu umedul tumult al iubiri lui. Ethan tremura prea tare pentru a o putea sustine. Si ea la randul ei tremura la fel de puternic pentru a se sustine singura. Impreuna se lasara sa cada pe podea imbratisati. Si, in timp ce  statea inlantuita in brate lui, Megan simti ca il doreste din nou. Voia sa traiasca din nou acea nebunie. Voia sa il imbratiseze, sa rada cu el si sa planga cu el. Voia sa aiba copii cu el si sa ii vindece sufletul.

- O sa dormim pe jos? -reusi sa spuna intr-un final, cu vocea inca tremuranda.

- Doar pana prind puteri suficiente pentru a te duce in casa.

- Si ce o sa facem cand vom ajunge in casa? -intreba ea, razand  suav.

- Presupun ca o sa facem din nou dragoste -sopti el. Cel putin daca nu iti vine cheful de a ma lasa sa dorm.

- Vrei sa dormi?

- Nu - rase el.

Se ridica cu ea in brate si se indrepta catre pat. Camera era intunecata.  Ethan o puse pe pat apoi se apleca spre ea. Megan deschise gura pentru al intreba ceva dar o inchise inapoi.

Dar el vedea bine in intuneric.

- Ce? -intreba - . Ce vrei de la mine? Daca pot, iti voi da.

Megan se simti din nou excitata. Un val de dorinta ii indunda corpul. Nu voia sa il piarda, dar trebuia sa il intrebe.

- Putem sa facem dragoste cu lumina aprinsa?

Ethan ramase tacut, si ea stiuse ca cererea ei il bulversase dar nu si-o retrase.

Patul scartai si Meg crezu ca o va lasa. Apoi, lumina inunda camera, o lumina stralucitoare care o facu sa isi inchida instinctiv ochii, dar apoi ii deschise pentru a privi corpul  si chipul lui inexpresiv. Semnul era exact asa cum si-l amintea ea, separandu-i fata in doua, dotandu-l cu o tragica frumusete. Ceea ce nu stia ea era faptul ca acel semn se extindea pana la sold. Se ridica in genunchi pe pat si ii saruta partea marcata a gatului. Apoi ii saruta umarul si sanul plat inainte de a continua sa ii sarute stomacul si talia.  Ethan ramase complet nemiscat. 

Megan isi ridica fata si il privi, intrebandu-se daca el isi dorea ca ea sa continue sau daca era furios din cauza cererii si reactiei sale. Atunci intelese ca lumina nu il lumina doar pe el ci de asemenea ii scotea in evidenta si greutatea ei, soldurile prea pline si coapsele excesiv de grase. Se retase in spate nesigura.

Atunci Ethan zambi.

- Ai dreptate -murmura , cu o voce seducatoare. - E minunat sa poti vedea. In special cand cineva e asa de frumos ca tine.

- E nu sunt... incepu sa spuna ea, dispusa sa isi arate defectele.

El ii acoperi gura cu a lui si se intinse langa ea si Meg intelese ca acele kilograme in plus nu aveau importanta. Ca, in ochii lui , ea era intr-adevar frumoasa. Si lucrul acesta era singurul care conta.

Dormira un timp si apoi se trezira.  Facura din nou dragoste  si adormira din nou pentru a se trezi mai tarziu. Lumina diminetii se uni cu lumina lumanarilor. Megan statea in bratele lui Ethan, prea satisfacuta pentru a putea dormi. Examina camera. Nu era nici una din camerele in care dormise ea pana atunci. Cearceafurile erau de culoare gri iar peretii de o culoare similara. Podeaua era acoperita de un frumos covor oriental in tonuri de gri si roz. Pe pereti erau o multime de candelabre si langa pat era un teanc de carti. Stiuse fara nici o indoiala ca acea camera era a lui Ethan. Privi peretele din fata si ochii ei intalnita un tablou. Se ridica in sezut pentru al privi mai bine.

Era un nud in marime naturala. Iar ceea ce o lasa fara cuvinte era faptul ca acel tablou o infatisa pe ea. O pictase din memorie, atunci cand se dezbracase in fata camerei. Captase la perfectie furia ei, aerul de provocare, si fiecare forma a corpului ei. De asemenea ii capase si vulnerabilitatea.

- Iti place? -intreba el.

- Tu l-ai pictat?

- Crezi ca i-asi fi permis altcuiva sa te vada dezbracata?

- Tu ai facut ca Salvatore sa ma minta? De ce?

- Voiam sa te infurii. Sa te indepartez de mine. Sa alung cumva acea putere care o aveai deja asupra mea.

Megan il privi cu tandrete.

- Si a avut vreun rezultat?

- Tu ce crezi?

Megan isi intoarse din nou privirea catre tablou.

- Cred ca ma vrei cu adevarat. Cred... Cuvintele ei se vazura intrerupte de o bataie in usa. Megan scoase un strigat si se baga sub cearceaf, acoperindu-si capul cu el si imbratisandu-l strans pe Ethan.

- De ce naiba e usa inchisa? -intreba vocea lui Salvatore.

- Pentru ca asa vreau eu -raspunse Ethan. - Ce vrei?

- Avem probleme. Pentru inceput, si asta e cea mai mica problema a noastra, acea fata nu a plecat noaptea trecuta. Cred ca da tarcoale pe aici. Si-a lasat masina intr-un sant cu farurile aprinse. Bateria s-a terminat si va dura ore  intregi sa se incarce si...

- Ai spus ca asta e cea mai mica problema a noastra -ii reaminti Ethan.

- Da. Ea se va intoarce fara indoiala. E vorba despre Ruth.

- Ce s-a intamplat cu Ruth.

- E la spitalul din Milles Fork.

- Ce i s-a intamplat? Cine a dus-o la spital?

- Burt. Doctorul era brea beat pentru al ajuta. Si ceilalti... - facu o pauza. Au lovit -o cu pietre , Ethan. Pastorul Lincon i-a convins ca  este prostituata din Babilonia care se culca cu diavolul si au  atacat-o cu pietre.

Ethan se ridica in sezut cu o expresie impenetrabila.

- Au atacat-o din cauza mea.

- Nu, Ethan.  Au atacat-o pentru ca sunt nebuni si prosti -spuse Megan.

Uitase de faptul ca Salvatore nu stia ca ea se afla acolo.

- Este acolo cu tine, nu-i asa? -intreba intr-un final, cu o nota de dezaprobare in voce.

- Da -raspunse Ethan.

Se lasa din nou tacerea.

- In cazul acesta, ar fi mai bine sa ramana acolo. Nu stim de ce sunt in stare nebunii sa mai faca. Odata ce au gustat din sange, nimic nu ii va mai putea opri. Sau poate ca sunt atat de speriati si de rusinati de ceea ce au facut incat vor sta linistiti un timp pana vom iesi de aici. Vei pleca, nu-i asa , Ethan?

Ethan o privi o clipa pe Megan.

- Da -spuse. Voi pleca.

Auzind tonul de infrangere din vocea lui, Megan nu putu sa evite sa nu se intrebe daca va pleca singur sau o va lua cu el.