Dina și misterul gemenilor

Capitol I

,, Am iubit și-era război ... ,,

- Dina , a venit Dietrich ! A țipat mama ei de la parter .

- Vin acum , mamă !

Inainte să iasă din camera sa , Dina s-a asigurat că arată totul perfect , privindu-se in oglindă. Era o tânără deosebit de frumoasă , cu ochi cufundați in sclipire , buzele roșii ca sângele și cu un păr de aur. Rochia îi curgea lin pe corp, fără să fie prea decoltată . Întotdeauna a preferat să se îmbrace cu haine care nu sunt provocatoare . Și-a pișcat obrajii pentru a-i înroși și a părăsit încăperea , cu un mers elegant , coborând scările în fața părinților ei și a lui Dietrich . Ei bine , Dietrich o plăcea foarte mult încă de la liceu , deșii Dina nu îl vedea neapărat ca pe un viitor soț . Familia ei , însă , îl adora pe acest băiat instărit și educat.

Cerceii din perle i se zgâlțânau când pășea dezinvolt spre aceștia. Mama fetei i-a strâns mâna caldă și a admirat-o ca pe un tablou . Fiind unicului lor copil , au crescut-o și i-au avut grijă ca pe un diamant rafinat . I-au oferit tot ce a avut nevoie pentru a ajunge o persoană iubitoare , milostivă și puternică . Și iat-o acum ...22 de ani , proaspăt absolventă a facultății de arte din Viena cu note remarcabile . O mândrie pentru părinți .

- Dina , arăți superb , îi spuse Dietrich zâmbind.

- Îți mulțumesc , Dietrich. Și vă mulțumesc din suflet și vouă , dragii mei părinți . Datorita vouă am ajuns până aici . Vă sunt recunoscătoare .

- Oh , iubita noastră , au îmbrățișat-o ei emoționați. E numai meritul tău . Haide , să nu întârziați !

Dietrich a luat-o de braț , plecând amândoi din vilă , și i-a deschis portiera automobilului gentil . Odată cu pornirea mașinii , Dina i-a salutat pe părinții săi la geam și a întors după capul spre parbriz .

- Unde vom merge , Dietrich ? Mor de curiozitate !

- Este surpriză .

- Mm , mârâia ea surâzând . Îmi plac surprizele . Sper doar să nu mă duci într-un loc cu multă agitație .

- Crede-mă , Dina , că te cunosc . Nu te-aș duce niciodată în astfel de locuri .

După un sfert de oră de condus , mașina s-a oprit in fața unui restaurant select , cu geamuri imense . Ca și acasă , Dietrich i-a deschis portiera și a însoțit-o înăuntru .

- Este boem , Dietrich !

- Îți place ?

- Foarte mult , s-au așezat amândoi la o masă perfect aranjată .

Un chelner a sosit repede la masa lor si le-a prezentat meniul. Dietrich a ales ceva sofisticat , dar Dina a cerut o mâncare simpla , ușoară .

- Este exact cum ai vrut tu , Dina . Fără agitație.

- Am observat și mă bucur . Chiar mă cunoști .

Ea îl considera le Dietrich cel mai bun prieten al ei . Nu putea spune că îl iubea ca pe un iubit . Brusc , Dietrich i-a întrerupt gândurile căci s-a ridicat de pe scaun cu o cutie in mână și s-a îndreptat către ea.

- Considera-l un cadou pentru absolvirea facultății .

A deschis cutia , unde se afla un mic colier din pietre . L-a scos și i l-a pus la gât , Dina atingandu-l uimită.

- E superb colierul . Mulțumesc foarte mult !

- Cu drag , Dina . Știi că aș face orice pentru fericirea ta .

- Știu că ai face .

- Mâine te vei duce in ghetou ca să te ocupi de tablouri ?

- Da . Trebuie sa le fac cu un pictor profesionist pentru marea expoziție , însă a fost mutat în ghetou cu familia lui . Voi sta vreo câteva zile la ei .