Dina și misterul gemenilor

Capitol XIII - Ziua 9

31 martie 1944

,, - M-am înecat în lacul speranței... ,,

- Dina, i-a spus tatăl ei, niciodată să nu renunți ! Orice s-ar intâmpla cu tine...să lupți până la sfârşit. Vei suferi mai mult dacă renunți, decât in timpul luptei. Să nu uiți că noi, părinții tăi, vom fi mereu in inima ta şi iți vom da putere..........

,, Să nu renunți niciodată ,, - această propoziție, precum şi vorbele tatăl ei, răsunau in mintea Dinei. Era ora 3 dimineața, iar ea stătea in fund, rezemată de uşa dormitorului incuiată, şi privea munții scufundați in intuneric ce se vedeau de la geamul dormitorului. Plângea, dar silențios pentru a nu fi auzită de Mengele care dormea pe pat.

Doamne, cât mai suferea.....doar ea ştia cum ii era sufletul. Distrus, ars şi torturat. Ce să mai facă să scape din acest iad? Părinții, deşi tatăl ei i-a spus de mai demult să nu renunțe niciodată şi că ei sunt in inima ei, au abandonat-o in infern...luptă singură, insă când se va sfârşi lupta?

Orice ar face, oricât ar lupta, se simtea prea neputincioasă in fața lui Mengele....Mengele e un bărbat puternic, ditamai conducătorul, gangster...cum poate să scape de el? Cum va reuşi? Viața e atât de nedreaptă cu ea...de ce suferă atât de mult, deşi a făcut numai bine ?

- Frumoaso, trezeşte-te.... Haide, trezeşte-te, i-a pus Mengele palma caldă pe față.

Dina a tresărit brusc , ridicându-şi capul şi privindu-l . Ora 8 dimineața, iar ea adormise lângă uşa dormitorului. Mengele a zâmbit şi s-a aşezat in genunchi in fața ei, sărutând-o pe frunte.

- Ştii că, la un momentdat, nu vei mai putea dormi lângă uşă şi vei fi nevoită să dormi cu mine, nu-i aşa, drăguțo?

- Am...adormit?

- Da, de la ora 3. Am ştiut incă de la ora 12 noaptea că nu eşti in pat, insă te-am lăsat, fiindcă nu am vrut să te oblig să stai lângă mine.....doar că, dacă vei continua să refuzi, voi fi nevoit să te oblig.

Mengele a vrut să o ajute pe Dina să se ridice, insă aceasta nu a vrut, ridicându-se singură.

- Lasă-mă ! Deschide nenorocita asta de uşă !

Doctorul a scos cheia şi a deblocat uşa, Dina ieşind şi uitându-se in jurul ei. Mengele nu a lăsat-o să analizeze posibilele căi prin care ar putea evada, aşa că a apucat-o de talie şi a tras-o după el.

- Dă-mi drumul !

- Shh...a spus Mengele blând.

A condus-o pe platforma unde stătea şi el aseară, insă de data aceasta peisajul se vedea absolut impresionant. Munții, pădurea , lacul care părea foarte mare la acea inălțime şi mai ales ceața , aburii de dimineață dintre munți. Ceva spectaculos. Dina, deşi uimită de peisaj , ura locul ăsta, fiindcă i-a ucis bucuria de evadare aseară...si-a adus aminte de intamplarea tragica de aseara. I-a dat mâna lui Mengele şi a fugit la ieşire. Doctorul a alergat după ea, prinzând-o fix la uşă in brațele lui.

- Lasă-mă!! Eşti un enervant şi un nenorocit !!Tu ştii ce fericită eram aseară? Chiar am crezut că am scăpat de tine !! Mi-ai ucis speranța !

- Of, dulceață, a surâs el ținând-o. Nu ți-am spus de atâtea ori că nu vei scăpa de mine niciodată ?

- O să scap! M-ai adus intre munți, departe de civilizație, crezând că aici nu mă va găsi nimeni şi nu voi putea fugi , insă te inşeli! Aici imi va fi mai uşor să fug!

- De fapt, Eva Binder ...mi-am dorit intotdeauna să locuiesc printre munți datorită peisajului, liniştei şi a aerului curat. Iar de fugit....toată pădurea, si cam toată zona, este păzită foarte bine de gardieni. Plus că, toți oamenii de prea aici , pădurari, vânători, locuitorii celorlalte case existente sunt oamenii mei, asa că....