Dina și misterul gemenilor

Capitol VI - Ziua 2

24 martie 1944

,, - Dragostea e durerea şi durerea-i dragostea. Dacă nu poți suporta durerea , inseamnă că nu stii să iubeşti ... ,,

A trecut o noapte linistitoare pentru Mengele , căci Dina a dormit dusă , timp de ore bune , chiar verificată uneori de doctor să vadă dacă mai respiră datorită fricii lui pentru acel drog foarte puternic.

Totusi , la ora 7 , Dina se trezise pe patul blestemat cu durerea si cu sangele ei. Nu mai realiza nimic. Era total debusolată si avea o durere destul de mare de ovare. Nu se putea ridica din pat . Pufăia din vina durerii si incerca sa se ridice. Vedea cand in ceață , cand normal. A dat să se sprijine de noptieră , insa a lovit cu mâna lampa , aceasta căzând pe podea si făcân zgomot. Izbucnise si o durere umilă de cap...

Probabil din cauza auzirii zgomotului , Mengele a intrat in camera ei , imbrăcat in uniforma , cu nasturii tunicii incă neincheiați , aşezându-se lângă ea si punându-i palma pe frunte.

- Nu ai febră....drăguțo , mă poti auzi ? Mă poti vedea ?

Mârâia cu o voce usor răguşită , incruntându-se la simtirea durerii.

- Da....mă doare...

- Ce te doare ? Intreba el ingrijorat.

- Jos...ah ...

- A , surâse el incet , uitându-se la corpul ei . Ai o durere de ovare . Haide , trebuie să te văd din picioare.

A apucat-o ferm de maini si a tras-o usor , ajungând la marginea patului.

- Lasă-mă...mă ridic si singură de aici...

Dina a refuzat s-o ajute doctorul si a incercat sa se ridice singură . Insă , odată ce a inaltat corpul si si-a fixat picioarele pe podea , a căzut in brațele lui Mengele , o ameteală invăluind-o in totalitate.

- Dina , tresări el prinzând-o mai bine.

S-a uitat la chipul ei si a observat că era parcă pe altă planetă. Aeriană ...ametită. Nu zicea nimic . Moale ca o pernă. Atunci , Mengele si-a dat seama că drogul a afectat-o foarte mult . Se şi astepta la asta . Era un drog exceptional de puternic , si pentru corpul ei fragil era călău.

- Dina ...dulceață.....spune ceva, te rog.

Fata nu vorbea deloc. Stătea cu capul pe umărul lui , ca pe o pernă. Mengele se aşezase pe pat , ea aflandu-se intr-un fel pe poala lui si o legăna incetisor ca pe un bebeluş.

- Lasă-mă să plec...doctore ....nu vreau asta ....a scos Dina niste sunete maraite , aproape soptite , vazând iarasi camera in ceață.

- Of , ii verificase iarasi febra . Imi pare atât de rău că te oblig să treci prin aceste torturi inimaginabile , insă nu am de ales , frumoasa mea. Crezi că nu mi-aş dori să te las să te intorci la familia ta ? Doar că , nu am cum, deşi eu conduc locul . Aşa sunt regulile mele aici ....si te voi invăța să le respecti.

Dina nu a raspuns , ci , chiar dacă era foarte amețită , cateva lacrimi i s-au prelins pe chip. Mengele i le-a sters , atentionând-o exact ca pe un copil mic , de gradinita. In general , se comporta cu ea de parca ar fi fost un copilaş.

- Nu , nu , nu e nevoie să plângi , Dina . Parcă m-am săturat eu să te văd mereu plangand ....

- Vreau acasă...

- Toți vrem , raspunse Mengele privind in gol .

Dupa câteva minute , doctorul a luat-o in brate pe ,,printeşa adormită ,,( cum ii spune uneori el ) coborând scările . Menajera le-a deblocat usa si le-a deschis-o , cei doi iesind in curtea din spate. O curte mare , la fel de blestemată pentru Dina ca si patul , caci prin curtea din spate a fugit ea de medic la lac.