Dina și misterul gemenilor

Capitol XVII - Ziua 13

5 aprilie 1944

,, - Există lacrimi in inimă care nu ajung până la ochi... ,,

- Dina ! A strigat Mengele. Dina, nu fi nebună !

Dina alerga prin curtea imensului palat, tinându-şi rochia lungă cu mâinile pentru a nu se impiedica, şi plângea. Era ora 3 dimineata, evenimentul luase sfârşit, invitații plecau sau se pregăteau de plecare. Numai Generalul, proaspăt promovat, fugea după soția lui care realiza ce face, dar nu se oprea. Ştia că asta il enervase pe Mengele si că e posibil să o ucidă, căci ea voia să fugă, dar inima ii spunea să nu se oprească. Să profite de situație şi că scape de el cât mai repede posibil.

Fata a coborât pe drumul ,, cetății,, şi a văzut că acolo era doar un gardian. Ceilalți erau preocupați de invitați, la ordinul doctorului care nu credea că Dina va incerca să fugă. Era infricoşată că făcuse acel lucru, insă a continuat. A trecut pe lângă gardian şi pe lângă barieră şi, neştiind ce să facă, a trecut strada şi a coborât, alergând pe pământ până la mica punte a imensului lac. Deja nu mai stia ce sa facă. Dar văzând că Mengele se apropie, de frica să nu o prindă, Dina a sărit in lacul adânc şi rece şi a inceput să inoate repede spre....tot inainte.

Mengele a ajuns şi el pe punte, dându-şi iute jos panglica cu svastica si oftând odată ce a zarit-o pe Dina in lac.

- Of, Dina.....

A sărit si el in lac, inotând după ea. El era un inotător foarte bun, in timp ce ea se chinuia să inoate repede cu tocuri in picioare şi in rochie. Deodată, Mengele a prins-o de umeri, Dina răsucindu-se spre el şi țipând plină de spaimă.

- Te rog, nu mă omorî !! Te rog, nu mă omorî!

Mengele o ținea lipita de el, iar fata se agita plângând. Credea că acolo i-a fost sfârşitul şi se temea cel mai mult, ca metodă de a muri, de căderile de la inălțime şi de inec. Aflându-se in apă...asta a făcut-o să plângă si mai tare, caci doctorul o putea ineca.

- Te rog să nu mă omori ! Incerca să il desprinda de ea. Te rog !!

Mengele s-a uitat la bariera drumului care ducea spre palatul lui şi a văzut că coborau nişte invitați importanți. Atunci, repede, Mengele a apucat-o bine de umeri şi a băgat-o cu capul sub apă, tinând-o acolo. Dina lovea apa cu palmele, incercând să iasă. Trebuia să facă asta ca să nu auda invitatii cum țipa Dina să nu o omoare şi cum se agita. Doctorul a băgat-o şi mai adânc pentru ca fata să nu mai lovească apa cu mâinile, astfel fata nu se mai observa. Parca nici nu se afla acolo. Oricum, se aflau la distanța fata de invitati si el nu se vedea prea bine datorită uniformei sale negre. Insă, fix atunci când invitatii se uitau la lac, Dina incepuse să mârâie sub apă, ca şi cum tipa după ajutor.

- Taci, te rog, taci...

Dar aceştia s-au urcat in maşină şi au plecat, Dina stând sub apă aproape 60 de secunde. Mengele a ridicat-o pe Dina şi a sărutat-o ca să ii dea aer, fata tuşind puternic şi trăgănd o gură mare de aer. Plângea speriată, aşa că doctorul a imbrățisat-o, auzind plânsul combinat cu tusea.

- Te iert, frumoaso....te iert.....

Dina plângea aproape im hohote, cu negru la ochi din vina apei care i-a atacat rimelul şi tuşul. Crezuse că o omoară....

- Acum te iert...dar data viitoare nu voi mai face asta, Dina....

- Te rog...

- Data viitoare, dacă incerci să fugi de mine tot cu dorința de a trece lacul, nu vei mai ieşi de sub apă, dulceață......

Mengele a dus-o inapoi la mal, urcând cu ea pe drum spre palat. Servitoarea a adus pături, insă Mengele a invelit-o pe Dina cu o pătură, tinând-o pe fata in brațele lui pentru a se incălzi. Dina oprise plânsul, doar că era in stare de şoc. Se uita in gol şi ii rasunau cuvintele ,, data viitoare, nu vei mai ieşi de sub apă,,. Deci va muri, dacă va mai incerca să fugă. Ce să facă? Nu ştia nici ea. Era ruinată. Peste câteva minute, din cauza şocului pe care il avuse, Dina a leşinat din nou in brațele doctorului, acesta fiind nevoit să să cadă in genuchi, căci leşinase deodată, pe neaşteptate.