Dina și misterul gemenilor

Capitol XX - Ziua 16

8 aprilie 1944

,, - Inima se îneacă în intuneric...și mă inec și eu cu ea... ,,

- Te voi obliga să înveți regulile ăstea, dacă tu nu vrei să le reții, Dina.

Mengele a început să pună tablouri prin toate camerele, inclusiv sufrageria, care conțineau o listă cu regulile impuse de el pentru Dina.

,, Dacă fugi, mori.
Dacă ceri ajutor, mori.
Dacă-mi sfidezi ordinele, mori ! ,,

Stia că Dina nu ii ascultase aseară acel ,, ordin ,, de a nu părăsi incinta spitalului, și totuși Dina l-a ignorat și nu a ascultat ordinul lui. Asta îl enervase puțin atunci când a terminat conferința și s-a așezat lângă ea pe acea bancă din parc. Totuși, oricât ar fi vrut el să îi țină morala pentru asta, Dina era enorm de tristă și de confuză, iar el, ca si acum, încă credea că ea era așa datorită faptului că o rănise în acel mod. Dar nu știa că Dina se întâlnise accidental cu altcineva inainte....cu o persoana pe care Mengele o cunoștea foarte bine......cu Eva.

Dina stătea pe o treaptă a scărilor din fața palatului, afară, la ora 9 . Era o zi frumoasă, cu soare, numai că Dina o vedea ploioasă și neagra. Pufăia, nu-și explica cum, de ce....fata aia era chiar Eva sau era poate era o alta fată, dar care semăna cu Eva sau cu povestea ei? Dina nu știa cum arată la față, nu stia ce pățise, dar astăzi va afla. Va afla totul. Va afla dacă fata aia e chiar Eva și ce i-a făcut Mengele.

Si totuși era așa de deprimată....nu știa nici macar cum să se salveze chiar ea din mâinile doctorului. Cea mai mare teamă a ei este ca ce i-a făcut Evei ..îi poate face și ei. Își dorea atat de mult să iasă din acel iad, și tocmai aceeași dorință a avut-o și ea, Eva.............

După ce a terminat de ,,montat,, tablourile, Mengele a ieșit afară, întinzând mana spre ea din picioare. Dina nici macar nu a vrut sa-l privească. Se uita la trandafirii ce stăteau și ei captivi în acea curte a iadului.

- Ai o rană de care trebuie să am grijă, așa că, vino înăuntru, Dina...

Dina se uita la trandafiri din ce in ce mai urât, abtinându-se cu greu sa nu fuga chiar în acel moment sau sa nu urle de nervi. El i-a provocat acea rană cumplită, și totuși tot el o vindecă? Era aproape să izbucnească într-o criză de nervi. Dar și-a adus aminte de regulile lui teribile și de frică că o să pățească ceva sau o să o omoare, l-a prins de mână și s-a ridicat, mergând cu el în casa groazei. Nu știa de existența acelor tablouri, așa că a privit cu greață tabloul din sufragerie in timp ce mergea cu el de mână.

- Ăstea-s regulile tale idioate?

- Nu, drăguțo, a răspuns Mengele ironic. Sunt doar niște citate din Biblie....

- A, am uitat că tu ești Dumnezeu...deci îs regulile tale, a vorbit cu ură.

- Nu sunt Dumnezeu.....

- Dacă există o divinitate mai puternică decât Dumnezeu, înseamnă că tu ești.

- Nu exista o divinitate mai puternică decât mine....

- Parcă nu erai Dumnezeu !

- Nu încă....a tras-o Mengele.

Ajunși în dormitor, Dina s-a așezat la marginea patului, Mengele luând trusa medicală și punându-se pe un scaun în fața ei. Și-a îmbrăcat mainile in mănuși și i-a atins ușor rana, fata ferind capul.

- Nu te mișca !

A luat un flacon cu o substanță, mai exact alcool sanitar, și a pus pe o bucată de material pentru a-i dezinfecta rana. Dar Dina a ferit capul din nou de frica că va durea. Mengele nu a avut răbdare și a apucat-o într-un mod brutal de bărbie cu mâna stângă, tinându-i capul fix și fiindu-i imposibil să îl miște. Când a pus materialul și a tapat peste rană, Dina a scos un mic țipăt de durere.