Dina și misterul gemenilor

Capitol XV - Ziua 11

2 aprilie 1944

,, - Secrete vor exista mereu, Dina... ,,

Se pare că această femeie pe care o iubesc se află in lupta nu doar cu mine...ci şi cu destinul. Dacă ar şti că aş face orice sa o am lângă mine....dacă ar şti că aş arde intreaga lume si aş intoarce-o cu susul in jos numai ca să o găsesc oriunde s-ar ascunde. Of, dacă ar şti ca nimic in viață nu e intâmplător......dar nu va sti nicioadată. Dragostea m-a imbolnavit....dragostea a functionat ca un drog.......m-a făcut său uit ce fac, cine sunt şi...cui ii fac ce ii fac, fiindca am ajuns sa ii fac rău fix ei, fata de care sunt indragostit nebuneste, deşi am promis ca o voi proteja......sunt o persoană rea, sunt un inger al morții........şi asta nu pot schimba..........

- Draga mea, a zâmbit Mengele punându-şi palma calda pe fața Dinei, o să te trezeşti in curând, nu-ți face griji. Nu te las eu să dormi atât de mult aici...trebuie să iți văd ochii de prințesă, trebuie să iți aud vocea care mă imploră să iti dau drumul.....dar ne vom intoarce acasă şi acolo vei dormi lângă mine cât vei vrea tu......

La miezul nopții, ora 12.30, in spitalul din Cracovia, existau două persoane intr-un salon singuratic şi frumos aranjat. Mai exact o fată tânăra, blondă, pe nume Dina, ce dormea ca o prințesă pe pat , cu o perfuzie la mână si cu un bandaj micuț pe frunte, iar lângă pat...stând in genunchi şi jucându-se cu părul ei, un băiat de bani gata şi frumos, ....pe nume Josef Mengele. Accidentul din padure a distrus maşina doctorului, insă cei doi, datorită centurilor, au scăpat cu viață. Mengele avea doar câteva mici zgârieturi, una la tâmpla stângă, in timp ce Dina a fost nevoie să ii facă o vizită spitalului, căci ea s-a lovit cu capul, in timpul impactului, foarte puternic de bord. Lovitura i-a aplicat un ,, somn,, destul de profund,de aceea, ei se află de mai bine de 2 ore la spital, iar Dina incă nu se trezise.

Mengele o admira cu un zâmbet trist , micuțul păr al prințesei aflându-se printre degetele lui. Ştia că ea urmează să se trezească in curând şi totuşi avea un mic regret că ea va reveni la comportamentul ei, la rugamintile ei spuse cu atata disperare, la dorinta evadarii. Cand dormea, era aşa de liniştită......

Clanul lui aflase imediat de accident, căci Mengele ii spuse atunci, in padure, lui Alois cu ajutorul stației să trimită o ambulanță. Clanul a insistat sa vină la spital ,să vada daca sunt bine, insa doctorul le-a cerut să rămână calmi, fiindca nu e nimic grav. Ei nu aveau nimic, dar Mengele dorea să se răzbune amarnic pe cel care a făcut asta....ştia 100% că cineva i-a tăiat frânele şi, in niciun caz, nu fusese o problemă tehnică. Pentru Dina, pentru ca aproape erau sa moară, va intoarce lumea cu susul in jos ca să il ucidă pe vinovat.

Totuşi, Mengele , când se uita la Dina, nu era neapărat trist din cauza accidentului, ci din vina că urmează sa facă ceva ce o va răni mai mult sufleteşte pe Dina...insă, cum a spus şi el, spunând presei că este captiva, s-a condamnat singură si a fost alegerea ei ca toate aceste lucruri sa se intample. Cu toate ca lui ii parea rău ca a făcut acele lucruri in timpul cercetării si ca urmeaza să mai facă altceva.......

Dina a reuşit să se trezească, in cele din urmă. Era conştientă, doar că nu stia unde se află. A privit in jurul ei , pâna privirea ei de ură a rămas țintită pe doctor.

- Ce se intâmplă?

- Totul e bine, portocala mea dulce. Doar ai dormit puțin....suntem la spital.

- De ce mă doare capul...??

- A fost un accident si te-ai lovit. Gata, linişteste-te...

Mengele a vrut să o atingă, insă Dina s-a ferit.

- Nu mă atinge..!

- Ți-ai revenit atât de repede,frumoaso?

- Şi inconştientă să nu crezi că te permit să stau lângă tine !