Dina și misterul gemenilor

Capitol XI - Ziua 7

29 martie 1944

,, - Lupul tot numai la o stea urlă..,,

Mengele ,cu o față enorm de tristă şi obosită, cu obrajii umezi de la plâns, călca pe coridorul spitalului, doctorii ceilalți făcându-i loc să treacă , până la uşa unde scria mare ,, Morgă ,,. Acolo, un asistent medical il aştepta, cu o foaie in mână.
Mengele nu a scos un cuvânt şi , la deschiderea uşii, a ezitat să intre. Dar a făcut-o. A intrat.

Era incă in şoc şi nu constientiza adevărata suferință. Tabloul pictat, impuscatura....toate au venit deodată peste el şi l-au dărmat. Muntele numit ,,Josef Mengele ,, a inceput să işi piardă din stânci. Asistentul i-a arătat locul si a plecat din cameră. Era Dina , incă imbrăcată in acea rochie alba , cu ochii inchişi şi rece bocnă. Stătea pe o masă ca de operații. Mengele s-a pus pe vine şi i-a luat mâna intr-a lui , privind-o zâmbind....un zâmbet oferit de şoc.

- Trezeşte-te, somnoroaso. Ai dormit deja prea mult. Oh, frumoasa mea....şi eşti rece bocnă , i-a suflat el in pumn. Aici e destul de rece , e chiar foarte frig. Haide, trezeşte-te, să mergem acasă la căldură. Cum poți dormi pe masa asta atât de tare ? Acasă ai un pat imens şi atât de pufos ...si e numai al tău. Mai ții minte când iti spuneam că dormi ca o prințesă? Ei bine, aşa este, dar trebuie să te trezeşti. Trebuie sa imi spui că vrei sa pleci , a inceput să plângă doctorul, trebuie să fugi, iar eu să te prind. Haide , a tras-o de mână ridicându-se , Dina ! Trezeşte-te ! A țipat Mengele plângănd. Trezeşte-te, Dina ! Trezeşte-te!!

Asistentul a intrat repede la morgă şi a incercat să il calmeze pe Mengele care trăgea de Dina şi repeta plângând să se trezească. Doctorul l-a impins nervos si a continuat să ii spună Dinei.

- Inălțimea Voastra, vă rog să vă calmati!

- Trezeste-te, Dina !!

Când asistentul l-a tinut de mâini pe Mengele şi s-a aşezat in fața lui, doctorul a văzut foaia din mâna lui. Scria ,, Certificat de deces,, şi mai jos ,, Dina Mengele ,, . Mengele abia atunci incepuse să realizeze că ea nu se mai trezeşte , că nu o sa mai zâmbească niciodată....că nu o să o mai vadă vreodată. Sotia lui s-a dus.......a murit.

De fapt, Mengele se afla pe coridorul spitalului privat din Oswiecim , spital unde ai prefera sa mori decât să te trezeşti să plătesti spitalizarea, stând jos, rezemat de perete. Ținea in mână un trandafir care ardea , din cauza că i-a dat foc cu bricheta, si il privea intens , tăcând , imaginându-si intreaga actiune cu morga. Se abtinea cu greu să nu urle sau sa izbească toate lucrurile din calea lui. In capul lui răsunau numai cuvintele : ,, Chemati o ambulanță!,, ; ,, Es is vorbei...( S-a terminat!) ,, şi ,, Mă bucur că ți-am pus colierul eu şi că te văd cu el câteva secunde...poate ultimele,,.

Clanul doctorului, impreună cu sotiile fraților lui stăteau pe scaunele de aşteptare şi se uitau trişti la Mengele cum flăcările mici ale trandafirului ii străluceau in ochi, iar el, marele conducător , marele afacerist, zăcea in fund pe podeaua spitalului si privea focul.

Era ora 1 noaptea. Dina se afla in operație de aproximativ 3 ore si nimeni nu ştia nimic. Ce se va intâmpla cu ea? Vor reusi sa o salveze sau va muri? Cei care o operau erau cei mai buni medici chirurgi din regiunea aceea a Poloniei si , fiind un spital privat, aveau o aparatura destul de modernă pentru vremurile respective.

Clanul si-a dat seama că Mengele era ruinat, insă şi dornic de răzbunare. Prin acele scântei care straluceau in ochii lui, au putut sa observe sadismul, dorința de a ucide si chiar faptul că toate ăstea le-ar face pentru Dina. Pentru femeia de care este indragostit nebuneşte.

- Josef, spuse Otto, nu vrei să bei ceva ? Poate alcoolul te va ajuta ....sau o cafea? Nu ai vorbit deloc in 2 ore si nici nu te-ai miscat de acolo.

Mengele a ridicat ochii si s-a uitat la el ca un demon care este pregătit de atace. Otto a fost infricoşat de privirea lui.