12 aprilie 1944
,, Sunt bine..."
Eu sunt Dina Schneider și astăzi mă lupt pentru a scăpa pe veci de numele persoanei care probabil mă va ucide. Mengele. Refuz să-l port, refuz să cred că l-am purtat vreodată și refuz să neg că l-am purtat. Eu sunt Dina Schneider și acesta îmi va rămâne numele. Sunt pregătită să închei jocul ăsta de groază și îl voi încheia eu, altfel îl va încheia el ! Nu e ușor să mă lupt cu cel mai nenorocit bărbat pe care l-am întâlnit vreodată....dar.....poate că numele lui mi se potrivește.....ha ha ha....
Poate că acestea sunt ultimele mele cuvinte, poate că el e mai deștept decât mine, însă eu voi lupta cu cea mai mare speranță pe care am avut-o in toată viața mea. Dacă voi cădea din nou la picioarele lui, să știți, oameni buni, că....
Sunt bine.
O inimă distrusă, un suflet înjunghiat, o fericire pătată de lacrimi și un trup violat. Sângele se scurgea din gura Dinei, căzând în picuri pe acel costum tradițional thailandez blestemat. Aflată în fața destinului, fata rămase pironită lăcrimând, în mijlocul camerei întunecoase, o melodie thailandeză tradițională cântând horror pe fundal. Thailandezul, persoana căruia Mengele i-a aruncat-o parcă cu dispreț și ură, stătea pe un fotoliu,așezat in fața ușii, în spatele lui fiind doi oameni de-ai săi, așteptând să primească ceea ce voia. Dar Dina nu făcea nimic și nu spunea nimic, iar așteptarea îl făcea să se sature.
- Dansează odată! A țipat thailandezul.
Dina era cu capul coborât, privindu-și pantofii și sângele care ajunse să cadă puțin și pe podea. Era obligată să danseze, dar ea nu voia. Era obligată să fie o sclavă, însă ea nu accepta asta. De aceea, chiar dacă un om de-a lui o lovise, asta provocându-i sângele, prefera să suporte și să nu cadă și la piciorele unui idiot din Thailanda. Căzuse deja la picioarele lui Mengele și se chinuia de atâta timp să se ridice. Dar thailandezul se enervase și se ridicase chiar el de pe fotoliu, ducându-se la fată.
- Poate că Mengele ti-a permis să faci din ăstea, dar cu mine nu-ți merge, curvo!
Bărbatul a lovit-o puternic în cutia toracică cu pumnul, Dina începând să scuipe sângele din gură și să tușească, în timp ce căzuse în genunchi, pe podea, ținându-și mâinile în zona loviturii. Era ora 1:00 noaptea, undeva prin zona orașului Lodz, și totuși tortura nici nu începuse. Se afla de jumătate de oră in acea casă dintr-un probabil un sătuc. Nici ea nu știa unde este, fiindcă fusese legată la ochi pe drum.
Și totuși....bărbatul nu a lăsat-o să se înece in acea durere, căci, a pus doi oameni să o țină de mâini, rămânând in genunchi. Dina se agita incontestabil, încercând sa scape.
- Dați-mi drumul !!!
- Să vedem cât de bine o suge o târfă, a zis thailandezul, deschizându-și cureaua.
- Lăsați-mă !!
Ținea capul coborât pentru a nu face acel lucru oribil la care se gândea bărbatul și tot odată, continua sa se agite in speranța ca se va elibera din mâinile acelor oameni și îl blestema pe Mengele in gând pentru ce i-a făcut.
- Haideți, doamna curvă Mengele, sugeți-o precum i-o sugeți soțului dumneavoastră in fiecare zi ! Sunt sigur ca sunteți priceputa!
आप पढ़ रहे हैं
Dina și misterul gemenilor
हॉररPrima carte erotică-horror de Holocaust din lume. ,, Ieşi imediat din acest loc ! ,, Primul lucru pe care Dina l-a văzut scris cu sânge, in locul misterios unde era blocată din cauza unei greşeli de numerotare a evreilor din ghetou, produsă de un so...
