Dina și misterul gemenilor

Capitol XXIII - Ziua 19

11 aprilie 1944

,, Ha ha ha.... ,,

O să te ucid cu-adevărat abia atunci când vei vedea
Cuțitul din corpul tău
Și ura din inima mea.
O să mori abia atunci când o s-alegi să fii moartă,
Căci eu nu dau buzna-n casă...
Eu bat la poartă.
O să realizezi că ai dansat abia când se termină dansul,
Și o să fugi văzându-mi calea.
Muzica o să cânte în limbi neștiute,
Dar se va opri și ea când te vei lovi de mine,
tot pe calea mea....
Ha...ha....ha.......

Mengele se privea într-o oglindă înfricoșătoare dintr-o cameră întunecoasă, singura sursă de lumină fiind doar niște candele puse la oglindă și în câteva colțuri. Stătea aplecat arogant în fața oglinzii, rezemat cu mâinile de masa de sub oglindă, unde cele două candele și niște seringi stăteau așezate impecabil și drept. Avea o privire atât de sadică și atât de neagră, încât abia se putea observa prin acel intuneric....puteai spune că e însuși un demon rece, dar cu farmecul Diavolului. Părul dat pe spate, aranjat cu gel la perfecție, uniforma sa nazistă neagră, marca Hugo Boss, care se așeza incredibil de bine pe corpul lui și parfumul său puternic de mentol și moarte, fiind tot a unui brand celebru și fenomenal de scump....Coco Chanel. Numai că, se părea că pe masa înspăimântătoare, în fața ei fiind Lordul Întunericului, nu se aflau doar acele seringi cu diferite substanțe....ci și un cuțit cu un mâner destul de ciudat...păreau niște inscripții provenite dintr-o cultură tradițională....poate ceva asiatic, precum și o pălărie la fel de ciudată, tot provenind de la un costum tradițional a unei țări, datorită modelelor de pe ea și modului cum a fost lucrată. Mengele a coborât privirea asupra seringilor, uitându-se la ele de parcă se gândea pe care să o folosească. Însă, peste vreo câteva minute, mintea lui l-a condus spre alte gânduri...și mai sadice. A luat cuțitul, ridicând privirea într-un mod înfiorător și privind după umărul lui, prin oglindă. A zâmbit puțin diabolic, strângând mânerul cuțitului în mână. Apoi, a părăsit locul oglinzii și s-a apropiat încet spre ceea ce privea el mai înainte de după umăr...

- ชีวิตคือของขวัญความตายเป็นคุณธรรม...i-a spus Mengele acelei persoane misterioase. ( Viața e un dar, moartea e o virtute. )

Unde se afla Mengele și ce însemna mai exact acel loc? Ce voia să facă?...Persoana căreia s-a adresat era o fată tânără, foarte frumoasă, cu ochi oblici măslinii, păr scurt, cu o cicatrice identică cu a Evei pe obraz şi cu urme de sânge in zona ochilor. Stătea intinsa pe pat, legată la mâini de pat cu ață groasă roşie şi îmbracă intr-un costum traditional dintr-o țară asiatică, pălăria de pe masă făcând parte din costum. Mengele s-a aşezat, cu cuțitul in mână pe scaunul de lângă pat, jucându-se cu acel cuțit pe obrazul fetei. Pe palma dreaptă, chiar el, avea o tăietură de cuțit, făcută de acea fată de curând, în semn de apărare şi opunere. Insă...fata misteriosă, imbracată in costum traditional asiatic, nu plătise pentru acea taietură provocată...nu incă......

- คุณจะเต้นในอ้อมแขนของฉันและคุณจะกรีดร้อง. แต่ฉันเกรงว่ารายการจะไม่จบ....ฮ่า..ฮ่า..ฮ่า, râdea Mengele incet si foarte straniu. ( O să dansezi în brațele mele şi o să cânti urlând. Dar mă tem că spectacolul nu va avea un final prea frumos....ha.. ha..ha.... )

Ha ha ha.....

- Dă-mi drumul de aici !

Dina bătea in uşă cu toată puterea ei,o mână ținând-o pe abdomen din cauza durerii care tot nu dispăruse. Seara trecută văzuse adevăratul iad, timp de 2 ore si inca nu işi explica cum de incă trăieşte. Prefera să se omoare ea, decât să astepte să fie ucisă aseară în chinuri....de Mengele. Mai nou, Dina, dupa ce se ridicase cu greu din pat şi vrând să iasă din cameră, a observat că uşa era incuiată. Se simțea extraordinar de rău, avea dureri, era amețită, dar totuşi bătea in uşă in continuare. Urmele de sânge incă se vedeau in zona gurii ei si a nasului, fiindca Mengele i-l şterse in grabă aseară, iar servitoarea care se ocupă mereu de vestimentația ei nu s-a mai ingrijit si de acel sange. Purta o rochie lejeră, roşie, cu cordon in talie, cloş şi până in genunchi. In picioare avea o pereche de teneşi negri, la urechi, o pereche de cercei micuti, tot negri, iar parul îi era lăsat liber.