Dina și misterul gemenilor

Capitol XVIII - Ziua 14

6 aprilie 1944

,, Mă răneşti rănindu-te pe tine... ,,

- Să iubeşti odată, inseamnă să mori de 100 de ori......a spus Mengele cuprins de gânduri.

Privea deprimat lacul cum valurile il agitau, la ora 8 dimineața, iar mintea lui zbura peste acei munți. Vântul ii sufla in față, lăsând frigul să ii inghețe inima. Măcar inima să ii fie inghețată, când ii va spune Dinei adevărul. Si cum ii va spune? Cum va reuşi sa pronunțe ,, părinții tăi sunt morți ,, ? Dar nu doar asta ii colinda prin cap...ci şi faptul că părintii ei complotau cu sovieticii impotriva Germaniei. Cum? Iar Dina? Dina cum va reactiona?

- Dacă alegi războiul, după asta, voi fi de acord cu alegerea ta, Dina.......

In schimb, in palatul lui, Dina era intinsă pe patul din dormitor, privind in gol. Ea era deja şocată şi nu se simțea pregatită să mai audă si vestea doctorului. A avut o soră geamănă in tot acest timp....fata care semăna identic cu ea era sora ei. Fata care l-a avut soț pe doctor era sora ei. Acceptase ideea că a are o soră geamană, insă...unde e? De ce parintii au ascuns-o de ea? Trebuia să afle. Si trebuia să ii ceară explicații fostului ei soț si torționarului ei !

S-a ridicat nervoasă din pat şi a coborât la parter, acolo unde, a luat un cuțit din bucătarie, ignorand bucatarii, uitându-se la el. Brusc, servitoarea i-a deschis uşa lui Mengele, acesta intrând.

Fata a auzit venirea lui şi, hotărâtă, a iesit din bucatărie cu cuțitul in mâna.

- Unde este sora mea? A intrebat Dina printre dinți, nervoasă, arătându-i cuțitul.

Mengele a privit-o şi mai trist, când auzise vorbele ei. Mai nou, nu stia cum, Dina aflase si de Anne. Nu mai voia sa ii zică atunci vestea cu parintii ei, dar.....trebuia să o facă.

- Unde este sora mea ?? Ce ai făcut cu ea?!

- Dina.... linişteste-te, te rog....lasă cuțitul...

- Nu pot ! Unde este sora mea?

Mengele i-a luat cutitul din mână si l-a aruncat pe podea, luând-o de mână afară. A mers cu ea incet, ca şi cum număra paşii, pe o cărare din pădure. Ținea capul in jos. Dina se uita confuză, insa nervozitatea tot nedispărându-i, şi mergea cu el.

Era un vânt rece si un frig destul de puternic, si totusi padurea tot era frumoasă. Dar niciunul nu era atent la frumusețile naturii...Dina dorea sa afle unde este sora ei, iar Mengele......se gândea la moduri prin care i-ar putea spune de moartea parintilor.

La un moment dat, cei doi au ajuns lângă o fântână din piatră, ca in povestea cu Alba ca Zăpada, departe de palat si de oameni. Dina şi cu Mengele stăteau față in față, lângă fântână, doctorul ținând-o de umeri.

- De ce m-ai adus aici?

- Dina...a pufăit Mengele.....trage aer in piept, te rog..şi linişteste-te.

- Ce se intâmplă ??

- Urmează să iti spun ceva important...te rog, vreau să fii calmă.

- Nu o mai lungi atâta. Ce se intâmplă ?

- Dina, nu cred că esti pregătită să auzi asta.....

- Deja mă sperii...ce se intâmplă? Are legătură cu sora mea?

- Nu.....are legătură cu...

- Cu?

- Părinții tăi..

- Ce au pățit părintii mei ?? Sunt bine ?? Deja devenea agitată Dina.

- Dina...părinții tăi au fost ....oameni răi...