Dina și misterul gemenilor

Capitol II

,, - Nu pot fugi de destin , însă pot fugi de tine ,,

Dina a fost preluată imediat de soldați spre acea selecție : stanga , dreapta . Mana ofițerilor arăta la fiecare persoana direcția unde sa se ducă .

- La naiba , la naiba , la naiba , șopti Dina enervată , cu ochii strâns închiși . Cum o să ies de aici ?

Atunci când a deschis ochii , persoana din fața ei a trecut și astfel a ajuns în fața celui care efectua selecția . Tânărul conducător , când a văzut-o la comisia de selecție , a închis carnețelul și l-a băgat în buzunarul tunicii naziste , mergând la ofițer . Îi soptea ceva la ureche , iar acela aproba foarte des . Dina încerca să audă ce vorbește , dar nu a reușit să audă nimic . Era ocazia potrivită să fugă ? Nu . Soldații care au fugit după ea erau fix in dreptul ei și nu putea să facă nimic .

La sfârșitul soptitului , tânărul conducător i-a zâmbit Dinei într-un mod arogant și a plecat , ceilalți naziști făcând loc să treacă ,, regele ,,.

- De ce nu vreți să înțelegeti odată ? Va implor , din tot sufletul , lasati-mă să mă întorc acasă ! Nu am ce căuta aici !!

Ofițerul selecționer aproape că nici nu a băgat-o în seamă , ingnoranța enervand-o și mai tare pe Dina . A fost rapid repartizată în dreapta , alaturi de încă trei fete mai mature ca ea . Arătau și ele destul de frumoase . Fetele , apoi , au pornit mersul spre acele bărăci , însoțite de o gardiana. In schimb, Dina , era escortată de aceeași soldați antipatici care au impiedicat-o de când a ajuns aici sa poată scăpa . Tânărul a ordonat să o escorteze când îi soptea selecționerului la ureche ?

- Va urasc ! Lasati-mă !!

- Oare toți evreii sunt așa gălăgioși ?

- Nu sunt evreică !!

- Da , și noi nu suntem soldați , suntem prim- miniștri , începuseră să râdă în hohote amândoi .

- Oh , pufăia Dina .

A colindat zecile de bărăci până s-au oprit cu toții în fața unei bărăci destul de mari . Nu părea neapărat o baraca , ci mai degrabă o casă. Dina a refuzat să intre , însă un soldat a împins-o înăuntru , preluand-o gardiana .

- Hai mai repede !

,, Casa ,, avea un coridor de lungime medie si cu uși pe toate părțile. Gardiana a deschis ultima ușă de pe coridor , acolo unde se aflau mai multe fete , îmbrăcate destul de provocator. Când a intrat Dina , toate acele fete au întors capul după ea , unele uitându-se la ea cu răutate dorită hainelor de foarte buna calitate pe care le purta , pantofilor extraordinar de frumosi și , bineînțeles , colierului și cerceilor scumpi . Fata era atât de supărată și de nervoasă încât nici nu a vrut sa de-a ochii cu ele . S-a îndreptat la unul dintre paturile goale aruncându-se in el și plângand in perna . Se simțea atât de rău . Habar nu avea de nimic . Își făcea griji ca nu cumva părinții ei sa fie îngrijorați . Ea ? Ea va muri ? Ce se va întâmpla ? Va rămâne aici pe veci ? Ar fi dat și luna de pe cer numai să fugă .

O singură fată a venit la Dina pentru a o consola .

- De ce plângi ? Ce ai pățit ?

- Vreau sa mă întorc acasă ! Se auzeau bocetele ei înfundate de perna. Nu vreau sa stau aici !

- Ar trebui sa te consideri norocoasa că te-au adus aici . Te puteau trimite intr-o baracă mizeră sau ...la cuptor . Nu va fi nevoie să muncești , ai mâncare , dreptul la igiena , primești haine . Doar e nevoie sa ....

- Să ? Se răsucise Dina către fată , cu ochii umezi de lacrimi.

- Lăsa , nu vreau sa stric surpriza . Vei afla și singură. Nu prea pari sa fii evreică .