17. Jocul greșit

3.4K 221 23
                                    

Am ieșit din cameră si brusc nu mi se pare o idee atât de bună.
Deși sunt extrem de curioasă , nu cred că am un motiv serios ca să recurg la astfel de gesturi.

     Trebuie să îi dau ocazia să imi spună chiar el ce se intamplă inainte să il dezamăgesc cu un astfel de comportament...sau poate sunt doar speriată să nu stric magia pe care a creat‐o el.

     Mă intorc in cameră si sunt sigură că am luat decizia corectă. Sunt multumită de maturitatea de care am dat dovadă , asa că imi dau tricoul jos si ma bag sub patura calduroasă ca si cum nimic nu s-a întâmplat.

     In timp ce îl astept să se intoarcă , sunt străbătută de fiori atunci când mi se derulează in minte scenele de mai devreme.
Isayah m-a facut să mă simt mai vie ca niciodată.
Cunosc de putin timp starile euforice pe care el mi le oferă , dar mă declar dependentă.

     Ușa se deschide si nu pot să nu îi analizez chipul așa cum o face și el , când dorește să mă descifreze.
Isayah are părul ciufulit , probabil și-a tot trecut mâna prin el , știu că face asta când este nervos.

     Ochii lui au o nuantă inchisă iar încruntătura pe care o are in frunte , mă face să mă abțin să îl întreb ceva , cu speranța că îmi va spune chiar el ce îl supără atât de tare.

     Se așează ușor in pat , si iși pune capul pe pieptul meu , exact in dreptul inimii.
Mă joc cu mâna în părul lui si simt că incepe să se relaxeze atunci când incepe să respire normal.
Vreau să știe că sunt aici pentru el , insă nu știu cum să abordez problema.

     —Nu mă intrebi nimic , Adagena?

     —De fapt , as vrea să-mi spui tu ce se intamplă.Nu vreau să te forțez , vreau să intelegi că sunt aici , pentru tine.

     —Te-am îmblanzit atât de ușor iubito?

     —Ai vrea tu !

     —O sa iti spun maine , acum ce-ai zice să dormim putin ?

      —Maine să fie.

     Nu știu exact ce va urma să îmi spună dar imi este teama. Simt că nu are cum să fie ceva frumos. Inima îmi bate in piept extrem de speriată si simt că îmi provoacă greutăți atunci când incerc să respir.
Nu știu să am rabdare dar trebuie să rezist pâna mâine.

     Isayah a adormit de ceva timp iar eu privesc tavanul alb , fară să simt că am obosit să fac asta.
E ca și cum toate raspunsurile mele se află acolo dar mi-e teama să le aflu. Oare aici se va termina totul ?
Trebuie să incetez să ma gandesc atat de departe...sau in curand o să îi pun o mulțime de intrebări lui Isayah , fix in acest moment.

     Deschid ochii și îl privesc pe Isayah cum doarme profund deși soarele ii lumineaza toata fața.
Decid să pregatesc micul dejun si cobor in bucătaria aflată la parter.
Savurez o cafea in timp ce clătitele sunt aproape gata și cu greu îmi stapanesc emoțiile atunci cand mă gandesc la reacția lui Isayah .

     Așez pe o farfurie clătitele și o ornez pe prima cu puțină dulceață de afine , trebuie să recunosc că arată minunat .
Cândva imi doream să fiu un bucătar renumit , insă parinții mei m-au impins spre medicină , iar eu m-am supus fară să indrăznesc să îmi apăr visul.

     Nu regret că voi urma această facultate insă nu este ceea ce mi-aș fi dorit să fac.
Sunt distrasă din gândurile mele atunci când Isayah se strecoară în spatele meu și îmi atinge sânii cu mâinile lui reci .

     —Iubito , in stilul ăsta o să-mi doresc să mă căsătoresc cu tine !

     —Nu am spus că aș accepta iubitule...

IsayahWhere stories live. Discover now