Isayah

36. Indecentă

      Inspir, expir dar nu simt că reușesc să iau o gură de aer cu adevărat. Îmi aprind a doua țigară și încerc să caut în cel mai adânc colț al minții mele un motiv pentru care să-l sun.
Îmi privesc chipul în oglinda mașinii și regret că până și gândul că aș putea să-l aud mă face să strălucesc.
Vreau să îi aud vocea dar nu îmi doresc să audă disperarea care m-a cuprins, cum să procedez?

     Haide Adagena gândește! 

     Corpul a început să-mi tremure, inima a sărit peste câteva bătăi bune și urmează să îmi iasă din piept. Detest slăbiciunea pe care o am în preajma lui, de obicei asta duce la pierzanie… oare el se simte la fel de slab atunci când vine vorba de mine?

     Alung toate gândurile care mă țin pe loc și decid să mă las condusă de adrenalină. 
O dată ce ai gustat din nectarul lui Isayah nu mai exista altceva la fel de extrem, iar eu sunt dependentă de nebunia ce plutește în jurul lui. Mi-e teamă să nu mă răzgândesc așa că apăs tasta care mă umple de o euforie ciudată ce mi se instalează în fiecare celulă din corpul mult prea fragil pentru amalganul de emoții pe care le simt în doar secunde.

     — Adagena? Vocea care a răspuns mă face să mă întristez pentru că nu lasă nici o emoție să fie simțită.

     — Isayah… aș vrea să continui dar cuvintele mi se blochează în gât alături de nodul ce își face apariția și mă sufocă.

     — Ești în regulă? Răspunde la fel de sec fără să pară că îi pasă că vorbește cu mine.

     — De fapt aș vrea să mă ajuți cu ceva Isayah… și atunci am realizat ca asta este șansa mea să-l văd.

     — Poți să-mi spui acum ce s-a întâmplat? 

     — De fapt cred că trebuie să ne vedem! Am nevoie de un sfat Isayah, să spunem că am o problemă destul de serioasă.

     — Fi-rar! Spune-mi despre ce este vorba…

     — Mă tem că nu o pot face la telefon, dar dacă ai puțin timp …

     — Deja conduc Adagena. Unde ești? 

     — Nu cred că o să îți placă zona dar sunt la Souls Tattoo.

     — Oh haide iubito nu-mi spune că nu știi unde să-ți faci un tatuaj?

     — Cum mi-ai spus? 

     — Ajung în cinci minute. Rămâi acolo!

     Isayah a preferat să închidă decât să mă lase să pătrund sub masca lui bine lucrată.
Bine Adagena ai fix cinci minute să te oprești din tremurat. Nu trebuie să te vadă atât de slabă. Nu trebuie să vadă ce epavă ești în lipsa lui!

     În adâncul sufletului meu mi-am dorit să-l văd și să reparăm podul ce se destramă între noi. Dar cred că îmi doresc un moment unic care să îl facă să lupte pentru noi așa cum a promis, să construiască în timp ce distruge.

     Isayah parchează în spatele meu și iese din mașină trăgând cu poftă din țigara abia aprinsă în timp ce stă lipit de portieră. Apuc cu mâna dreaptă breteluța fină de dantelă a lenjerie mele intime și trag cu rapiditate, ascunzând micul secret în geantă. 

     Îmi fac curaj să dau ochii cu el însă maxilarul lui se deschide, se închide și mă privește într-un mod pe care doar eu îl știu. Isayah mă dorește!
Pentru câteva secunde ne-am studiat cu atenție pentru că nu am reușit să găsesc puterea de a mă purta normal și nu ca o adolescentă plină de emoții și hormoni.