Isayah

28. Vocea te-a băgat în belele

     Își trece mâna prin părul aranjat, își mușcă obrazul pe interior și se sprijină de mașină așteptând să spun ceva.
Aș vrea să îi spun să înceteze să se joace, să se plece și să nu se mai întoarcă vreodată.

     Dar nu reușesc… Isayah are o putere invizibilă asupra mea și mă face să fiu atrasă de el, chiar și acum când o mare parte din mine țipă să stau departe de el și să încetez să aflu ce îi trece prin cap.

     —Dacă ai încetat să încerci să îmi pătrunzi în cap, urcă în mașină!

     —Nu-mi amintesc momentul în care ți-am permis să mă tratezi ca pe un animal de companie?

     Isayah este vizibil deranjat de replica mea și scoate un pufăit atunci când își dă ochii peste cap.
Își aprinde o țigară întinzând pachetul spre mine. Îl refuz și mă sprijin de mașină privind oriunde numai în dreapta mea nu.
Se pare că orice am face reușim să ajungem în același punct.
Trebuie să găsesc o cale să mă îndepărtez de el. Dacă aș rămâne drumul meu ar fi unul singur: autodistrugere.

     —Ce îți trece prin minte Adagena?

     —Mă gândesc la ziua în care am venit aici, la faptul că vreau să stai departe de mine iar tu faci exact opusul! Și nu înțeleg de ce… 

      Asta și faptul că nu am curaj să fiu alături de tine, să mă distrug în timp ce tu te înalți. Pentru că la final nu vei considera că sunt demnă de tine și nu vei face același sacrificiu. Nu mă vei ridica iar dacă totuși ai face-o, eu nu aș fi la fel.
Iar asta duce în același afurisit de punct...  

     —Pentru că te iubesc! Spune asta mârâind și accentuează fiecare literă în parte.

     —Iar asta nu e suficient și nu înseamnă că trebuie să rămânem împreună.

     —Te minți singură și ai pretenția să nu te mintă alții!
     
     —De fapt, ești singurul care m-a mințit!

     —Știi ceva? Ai dreptate! La dracu' cu tot! Acum urcă în mașină, te rog!

     —Și dacă refuz?

     —O să te las acasă apoi eu voi pleca. Am multe de rezolvat înainte să plec.

    —Oh da, așa este. Uitasem că te așteaptă o…

     —Nu o spune. De ce faci asta Adagena?

     —Pentru că durerea e mai puternică decât iubirea. Pentru că eclipsează povestea noastra.

     Lacrimi îmi înțeapă ochii și las privirea în pământ ocolind mașina, acceptând că nu o reușesc să îl fac să renunțe prea ușor.
Vreau să deschid ușa dar Isayah o împinge cu putere și îmi cuprinde fața în palme sărutându-mă cu toată durerea ce dansează în jurul nostru.

     Vreau să îl opresc dar nu găsesc nici un strop de voință.
Buzele îmi tremură și îmi strecor limba în gura lui însetată. 
Îmi așez mâinile pe pieptul lui și îi simt inima cum bate în urma agoniei, iar el geme înfundat atunci când scap un suspin creat de apropierea dintre noi.

     Își lipește trupul de mine și atunci realizez cât este de greșit. Speriată, acționez impulsiv și pot doar să sper că nu aveam să regret mai târziu.

     —La dracu! Nu părea că nu îți place! 

     Palma mă ustură și nu am puterea să mă pierd în abisul ăla verde.
Deschid ușa și mă fac mică pe scaunul din dreapta lui.
Isayah lovește roata cu piciorul și apoi se urcă la volan accelerând cu putere.
Maxilarul îi zvâcnește iar corpul lui pare rigid, de piatră.