Isayah

26. Rani adanci

      Ma imbrac mecanic si ma indrept spre masina ignorand protestele lui Isayah de a il lasa sa imi ingrijeasca taietura. Nu simt absolut nimic acolo si daca as putea as prefera sa o fac in speranta ca imi va distrage atentia de la adevarata rana pe care o am.

     Strang din dinti in speranta ca nu o sa il las sa vada durerea mi se instaleaza in tot corpul. Frisoane incep sa apara si imi simt inima batand mai tare ca niciodata. Bataile ei sunt dureroase si cu fiecare secunda care trece , o parte din ea se desprinde si se asterne la picioarele lui.

     Mainile imi tremura si cu greu reusesc sa intru in masina. Mandria mea are si mai mult de suferit atunci cand sunt nevoita sa impart acelasi aer cu el dar nu am alta cale. Suntem in pustietate iar eu trebuie sa gasesc un loc in care sa las intunericul sa ma cuprinda.

     —Adagena , te rog asculta-ma !

     —Ce ar mai fi de spus Isayah?

     —Cand am aflat ca exista un donator nu stiam ce anume isi doreste in schimb. Apoi am discutat despre suma pe care trebuie sa o am insa oricate zerouri adaugam raspunsul era intotdeauna negativ.In seara petrecerii tale am aflat crudul adevar. Si m-a distrus!Am vrut sa renunt la asta dar Chris mi-a amintit cati ani am asteptat momentul asta...si am realizat ca trebuie sa o fac.

     —Am fost atat de naiva Isayah , cum ai putut sa crezi vreo clipa ca m-as putea bucura?

     —Iubito , nu aflasem ce isi doreste Blair! Urma sa doneze iar eu sa te cer in casatorie imediat dupa operatie...

     —Ce ironic nu? Se pare ca te alegi cu o nunta pana la urma...

     —Ce se va intampla cu noi acum iubito?Vrei sa renunt? Sunt speriat , speriat ca am vanat ocazia asta atatia ani si acum simt ca vreau sa ii dau cu piciorul! Sunt confuz la naiba!

     Isayah bate cu pumnul in volan si conduce agresiv.Pare cu adevarat confuz iar asta ma obliga sa fac ceea ce trebuie. Nu cred ca as putea sa trec prin asta fara sa ma schimb si ma urasc pentru ca imi este frica sa incerc .Ma tem ca ar putea fi mult mai rau sa il stiu langa Blair...ma tem ca soarta mamei lui este in mainile mele iar eu nu am dreptul asta.

     —Isayah...numele meu este Adagena.
Indiferent de alegerea ta , ar trebui sa stii ca eu nu mai pot avea incredere in tine.A fost frumos dar cred ca a sosit momentul ca fiecare sa isi urmeze visul.De fapt mi-ai usurat munca , eu nu as fi ramas pentru totdeauna in Cleveland.

     —Iti iei ramas bun Adagena?

     —Cred ca esti nebun daca iti inchipui ca as fi ramas langa tine.

     —Asta e ceea ce iti doresti cu adevarat Adagena?Corpul tau spune altceva...

     —Vreau sa ma lasi acasa la Chris. Seline este acolo si vreau sa petrec cat mai mult timp cu ea.

     —In cateva zile o sa plec Adagena. Vreau sa...

     —Nu-mi pasa ce vrei tu acum.

     Isayah isi preseaza buzele oprind cuvintele ce nu isi au rostul. Ma priveste pentru ultima oara si conduce regulamentar lungind micuta noastra calatorie , in timp ce eu ii las un mesaj mamei si o anunt ca nu voi ajunge acasa.

     Incearca sa imi mangaie obrazul patat de lacrimi dar ma retrag si ma fac mica in scaun privind pierduta pe geam.Incearca sa spuna ceva dar nu isi gaseste cuvintele atunci cand eu aleg sa ii ignor balbaiala.
Parcheaza masina iar eu cobor fara sa il privesc. As face-o dar stiu ca e posibil sa ma intorc din drum iar asta nu trebuie sa se intample.

     Ma pregateam sa apas butonul soneriei cand l-am simtit pe Isayah in spatele meu. Mi-a cuprins talia si m-a lipit usor de usa , cautand adanc cu privirea adevarul din sufletul meu.
Imi las capul in pamant si astept sa se indeparteze atunci cand il imping usor.