Isayah

29. Pentru asta sunt create birourile

     Împing ușa cu putere iar răcoarea nopții este fix ce am nevoie în clipa asta.
Dacă am ajuns prea târziu? Gândul asta mă face să tremur și grăbesc pasul în speranța că mașina lui este încă aici.
Bine deșteapto! Și ce o să-i spui? Nu știu bine? Vreau doar să îl găsesc! Ești atât de naivă! Uneori cred că ești de partea greșită!

     Răsuflu ușurată când îi zăresc mașina. Portiera este deschisă iar el stă pe scaun, avand piciorul stâng pe asfalt.
Fumul gros ce iese din mașină, mă lovește din plin atunci când mă apropii de el.
Încă pot să mă întorc… de ce nu o fac?

     Prinsă în vraja tupeului oferit de alcool mă duc lângă el, căutând cu privirea compania despre care vorbea Luke.
Dar el este singur și arată atât de bine… are capul rezemat de tetieră și privește pierdut undeva în depărtare. Pare că nici nu mă observă…

     —Chiar mă întrebam când ai să apari!

     —Erai atât de sigur?

     —Ești aici, deci ce crezi? Îmi spune asta atât de încet, încât mă întreb dacă asta spune cu adevărat sau mintea îmi joacă feste.

     Întinde pachetul de țigări spre mine iar eu nu îl refuz. Este a doua decizie proastă pe care o iau în seara asta. Combinația dintre alcool și tutun îmi înrăutățește starea de amețeală și încep să râd fără să știu motivul pentru care o fac.

     —Tu… cât ai băut Adagena?

     —Nu suficient cât să te uit dar de ajuns cât să vreau să te simt… știi tu, de rămas bun.

     Isayah se îneacă cu fum și privirea îi rămâne blocată pe mine. Coboară din mașină și se oprește periculos de aproape de mine.
Suficient încât să simt o căldură bine cunoscută în tot corpul și să vreau să fac chestii neortodoxe.
Zâmbește arogant atunci când se apropie ușor de fața mea iar eu scap un suspin pe care el îl cunoaște atât de bine.

     —Mereu ești atât de perversă când bei?

     —Mereu ești atât de pudic?

     —Pudic, spui? Oh aș putea să îți fac atâtea chestii nebunești acum, însă mâine îți vei dori să nu se fi întâmplat nimic dulceață.

     —Și atunci ce caut aici?

     —Tu să-mi spui asta, tu m-ai căutat.

     — Eu…

     —Ți-am spus că până nu o să îți dorești asta încât să mi-o ceri… 

     —Vreau să te simt Isayah.Acum!

     —Iubito, te joci cu focul! Uite ce mi-ai făcut! Iar eu trebuie să mă abțin!

     —Nu te abține, dacă nu poți sunt sigură că am să găsesc o cale...

     —Ce naiba este în neregulă cu tine? Încerc să te protejez iar tu te joci cu chestii pe care nu le poți controla?

     —Nu mă vrei?

     —Convinge-te singură.

     Mintea mea tulbure preia controlul și fără să fiu inhibată îi ating fermoarul blugilor negrii. Îi masez zona umflată în timp ce îl privesc în ochi cu multă poftă. Între coapse încep să simt o vibrație care mă face să îmi mușc buza și să gem înfundat.
Isayah iese cu greu din jocul meu și se apleacă în mașină, căutând ceva cu mâna pe scaunul din dreapta.
   
     Nu știu ce are ascuns în pumnul încleștat dar mă las condusă de el. Mă întoarce cu spatele, îmi dezgolește umărul drept în timp ce respirația lui accelerată mângâie pielea mea fină și îmi șoptește cât de mult mă dorește.
Mă lipesc mai tare de el, însă el nu are reacția dorită de mine. În schimb îmi pune lănțișorul în locul unde trebuia să fie de la bun început și se îndepărtează de mine.