24. Plutesc desi pic

2.8K 195 7
                                    

     Isayah conduce de cateva minute si pare usor deranjat de lumina .
Are mana dreapta pe volan , iar scaunul este lasat pe spate destul de mult. Ma intreb cum reuseste sa conduca in pozitia asta?

     Se intinde dupa o pereche de ochelari negrii si imi face cu ochiul inainte sa isi ascunda privirea in spatele lor.
Cumpara in graba doua cafele de la o benzinarie si le savuram intr-o liniste dureroasa.

     Atmosfera in masina este placuta , noi doi , un rasarit ce urmeaza sa apara fix in fata noastra , o melodie relaxanta de meditatie pe fundal si mana mea in palma lui calda.
Este tabloul perfect insa eu stiu ce pluteste in aer , in jurul nostru inca de aseara. Este linistea dinaintea furtunii si recunosc ca ma tem asa cum nu am facut-o vreodata in viata mea.

     —O sa mergem intr-un loc special iubito. Si tot ce pot sa fac este sa te rog sa ai rabdare , sa ma asculti si sa incerci sa intelegi inainte sa fugi.
Daca alegi sa fugi vreau sa vad ca ai incercat macar o clipa sa lupti pentru noi iar apoi nu o sa ai regrete. Poti sa imi promiti asta Adagena?

     —Cand vorbesti asa Isayah ma faci sa mor pe dinauntru , sa simt o lava ce ma arde fix in inima. Imi este frica iubitule...

     —Nu vreau sa vad licarirea aia iubito in ochii tai. Pot trai cu multe dar nu pot sa te vad nefericita. Este singura mea slabiciune ...

     Clipesc de cateva ori in speranta ca o sa alung lacrimile ce imi ard ochii si il rog sa incetineasca pentru a ma aseza in bratele lui.
Isayah sta relaxat pe spate si apasa pedala de acceleratie in timp ce eu tin volanul si sunt invadata de adrenalina atunci cand iau curbele cu viteza dictata de el.

     Isayah trebuie sa fie iubitor de senzatii tari din moment ce se aseaza si mai comod in scaun , imi pune mainile pe solduri si se ridica usor din bazin spre mine in timp ce apasa acceleratia. Pot sa imi dau seama cat este de excitat si trebuie sa recunosc ca el ma face sa savurez clipa spontana si nu cea planificata .

     In fata noastra se contureaza rasaritul si cumva face ca momentul nostru sa fie mai intens.
Isayah isi strecoara mainile sub bluza mea si ma cutremur atunci cand imi atinge sanii cu miscari lente dar pline de dorinta.
Reusesc cu greu sa fiu concentrata la drum atunci cand ii simt respiratia langa urechea mea stanga si strang in maini volanul cat de tare pot , in speranta ca o sa ma faca sa-mi pastrez ultimul gram de luciditate ramas.

     Viteza scade treptat si cu ajutorul lui intru pe o alee ascunsa , ingusta si plina de crengute uscate ce trosnesc usor atunci cand rotile masinii trec peste ele.
Spatiul este mic si ma tem sa nu ating cu oglinzile copacii inalti ce nu permit soarelui sa patrunda prea mult.
Probabil Isayah simte cat de incordata sunt si preia controlul masinii parcand cu greu undeva intre copaci.

     In fata noastra la cativa metrii se afla o laguna ce ma trimite cu gandul la o prapastie. In jurul ei este multa verdeata si flori micute rosii.
In fata ei ,foarte aproape de margine , sunt doi copaci batrani cu trunchiul gros de care este prins un hamac urias galben. Se pare ca Isayah iubeste adrenalina. Daca el crede ca ma voi urca acolo o sa aiba o surpriza neplacuta atunci cand il voi refuza.

     —Haide iubito ! Nu-mi spune ca ti-e frica?

     —Nu imi este frica !

     —Atunci nu o sa ai nimic impotriva daca ne urcam acolo?

     —Prefer sa stau aici , sa admir peisajul...

     —Iubito , nu trebuie sa iti fie rusine , nu este nimic gresit in faptul ca ti-e frica de inaltime...

     —Poftim? O da ? Aici e locul unde zeul placerilor isi aduce jertfa?

     —Auch ! Ce se intampla cu tine?

IsayahUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum