37. Amintiri

2.2K 131 29
                                    


     — Pot să fac asta iubito?

     — Mhm… Știi că nu port lenjerie?
De când are nevoie Isayah de permisiuni?
Depărtez ușor picioarele în timp ce rochița din material fin se ridică tot mai mult și în timp ce mă sărută brutal îi simt două degete cum ating centrul de plăceri infinite și mă face să gem înfundat.

     Privirea lui mă face să tremur atunci când își privește degetele mult prea ude… continuă să-mi provoace o plăcere intensă iar eu îi ating bărbăția prin materialul blugilor. Este atât de încordat acum încât m-aș dărui lui în timp ce în spatele nostru se desfășoară apocalipsa. Îi sărut gâtul, lobul urechii stângi și îi simt respirația grăbită care îmi dă curajul de care am nevoie.

    — La dracu! Ești atât de udă și pregătită pentru mine iubito! Ești atât de bună!

     Vreau mai mult așa că încep să mă mișc din șolduri în același ritm cu el și simt că nu mai rezist mult în ipostaza asta care mă face să văd steluțe colorate în jurul nostru.
Își privește degetele pline de nectarul pe care își dorește atât de mult să-l guste dar nu îi permit. În schimb îi apuc cu greu degetele și le șterg pe materialul rochiei mult prea fine ca să șteargă cu ușurință ceea ce mă face el să simt.

     — Chiar vrei să am primul orgasm după atâta timp așa?Bancheta din spate Isayah?

     — Vrei tu... acolo?

     —Da…

     — Mai bine ne oprim, ce zici iubito?

     — Bine, cum îți dorești…

     — Tu nu… Adagena… nu în mașină! Mergem la hotel?

     — E puțin cam tarziu Isayah, crezi că poți?

     — Da așa este...În altă zi Adagena.

     Și atunci s-a stins magia. Chipul lui arată chinuit pentru că își dorește atât de mult și totuși nu-și asumă riscurile necesare. În schimb îmi presează capul pe pieptul lui și simt inima cum îmi transmite cele mai pure sentimente. Îi cuprind trupul într-o îmbrățișare și stăm așa fără să vorbim minute în șir. Dacă nu ar fi obligat să participe la cina aia afurisită în care joacă rolul de cel mai bun soț nu am fi atât de nefericiți. 

     Ridic privirea spre el și văd doar pasiune în modul în care mă privește. Ca și cum ar vrea să păstreze cât mai mult din mine în adâncul sufletului îmi oferă săruturi scurte pe buze iar și iar. Sentiment bizar! Nu te mai gândi la asta Adagena! Nu este adio!

     — De mâine o să fim normali Isayah? O să fim noi?

     — Da iubito. Mergem?

     — Sigur.
La naiba sigur! Aș vrea să dureze puțin mai mult momentele astea pentru ca ele sunt singurele care au dat un sens real vieții mele. Lăsându-te pe tine să mă cunoști m-am descoperit pe mine. E ciudat cum eu vad stelele dar doar prin ochii tăi? Ca și cum eu aș fi oarbă iar tu desenezi lumea și-mi revine vederea doar pe bucățelele pe care tu mi le arăți? Să nu te oprești Isayah, vreau să văd cu adevărat tot ceea ce sunt eu, tot ceea ce ești tu și tot ceea ce mă înconjoară!

Isayah îmi cuprinde palma în mâna lui caldă și îmi oferă un sărut acolo făcându-mă să mă îmbujorez. Nu știam partea asta delicată a lui dar pot spune că mă face să-l iubesc și mai mult decât o fac. O să te distrugi pe tine iar la final cine vrea o epavă Adagena?

     —Sunt un nenorocit Adagena! Nu sunt bun pentru tine!

     — Eu nu te văd așa! Nu cred asta despre tine. Ești o minune pentru mine! Nimic nu o să mă facă să-mi schimb părerea despre tine!

IsayahUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum