33. Floarea de ciocolată

3.2K 180 15
                                    

      Mă retrag din îmbrățișarea caldă oferită de prietenul meu și îl rog pe Isayah din priviri să se întoarcă înainte să atragem atenția asupra noastră, însă el face un pas în față și îmi zâmbește atât de inocent încât picioarele încep să îmi tremure atunci când realizez că el are un plan iar asta nu poate fi ceva bun.

     — De ce vrei să asiști la tot teatrul asta Adagena? Crezi ca la final o sa ai același zâmbet pe chip? O să mă mai privești ca acum?

     — Nu știu Isayah... am simțit că nu pot sta deoparte. Indiferent ce ne va aduce viitorul... eu sunt aici în prezent. O sa lupt alături de tine până la final.

     — Nu vreau să suferi Adagena. Nu vreau să mă urăști...

     Ultimul cuvânt îi părăsește buzele extrem de lent și maxilarul îi zvâcnește în timp ce își mușcă buza de jos cu atâta putere încât mă aștept să sângereze în orice moment.
În mâna stângă ține o țigară din care trage cu pofta iar scrumul este purtat de adierea vântului pe blugii săi, însă nu pare să îi pese de nimic. Ochii lui verzi săpa adânc în ametistul ochilor mei si cauta dorința din ei.

     Cu fiecare gură de aer pe care o iau mă simt mai aproape de asfixiere atunci când el își așează degetul mare pe buzele mele si înghite în sec atunci cand acestea se deschid ușor și cu varful limbii îi ating buricul degetului iar mici fiori ce se ne străbat corpurile conectate printr-un gest atât de mic încep să tremure.

     — As vrea sa vorbim mai multe diseară iubito...

     — Și Blair?

     — Am fost plecat, am multe de rezolvat așa ca imi voi petrece noptile la birou în hotel... as putea sa trec să te iau imediat după cina?

     — Nu stiu daca este o idee bună, mi-e teama să nu stricăm totul Isayah... asta și faptul ca... de fapt nu conteaza în momentul ăsta.

     — Dacă Adagena va dori sa vină o să o aduc eu pentru a ne asigura ca nu ești urmărit. Până atunci cred că ar trebui să stați departe unul de celălalt! Tensiunea dintre voi plutește în aer iar Agatha se pare că are un simț ascuțit.
Chris spune totul atât de calm încât mă ajută să mă relaxez iar Isayah pare mulțumit de contribuția lui Chris.

     — Promite-mi ca vei fi acolo iubito...

     Nu apuc sa îi răspund pentru ca el îmi prinde palma dreapta și o așează pe pieptul lui în dreptul inimii. Cand simt cat de tare se zbate într-un ritm dureros ii confirm ca voi fi acolo la ora douăzeci.
Mi-am luat rămas bun și am ales să conduc eu în locul lui Chris. Am sperat că în felul acesta o sa reusesc sa îmi iau gandul de la Isayah și toată situația ciudată în care ne aflăm.

     Mai am la dispoziție trei ore însă mi se pare o veșnicie. După un duș scurt, m-am așezat în fața oglinzii și mi-am ondulat părul, lăsând umărul drept gol.
Machiajul a fost partea dificilă pentru că emoțiile au pus stăpânire pe mine și cu greu am reușit să îmi trasez dunga de tuș neagră.
Mi-am aplicat un ruj roșu mat și m-am asigurat ca nu se va șterge prea ușor.

     Deși mi-am propus să stau departe de el, știam amândoi că asta nu se va întâmpla.
Probabil că vom rămâne la hotel așa că am scos din dulap o pereche de blugi bleumarin, un tricou alb decoltat și o pereche de sandale negre cu o platformă mare dar sigură.

     Sunetul ceasului rotund aflat pe perete reușește să mă agite și mai tare așa că pulverizez un strop din parfumul meu preferat și ies din cameră grabită ciocnindu-mă de prietena mea Seline.

IsayahUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum