Barul de pe Bourbon Street VOL I

CAPITOLUL 15 - Jacksonville

LYDIA

Privindu-l acolo, la masa 3, atât de aproape de mine îmi face mai mult rău decât m-aş fi aşteptat. Nu reuşesc să mă concentrez pe clienţii care îşi aşteaptă comenzile căci mintea mea este ocupată de mii de gânduri și scenarii cu el.  Ceea ce simt pentru Caden este ceva ce nu îmi pot explica. Cum nu îmi pot explica nici de ce nu reuşesc să îmi îndrept gândurile în altă direcţie.

Pe cât de bine mă simţeam în preajma lui, pe cât de liberă şi fericită, cu atât mai rău îmi face acum. Iar eu nu am nevoie în viaţa mea de un rău de genul. De asta orgoliul mă împiedică să îi mai vorbesc sau măcar să îl privesc. A făcut alegerea lui, a primit-o pe Victoria în viaţa acestuia, iar eu nu mă pot lupta cu asta. Trebuie să trec mai departe. De asta i-am dat o şansă lui Daniel. Pentru că am nevoie de siguranţă în viaţa mea, nu de dubii.

Îi arunc o privire acestuia care mă ajută cu prepararea băuturilor şi îi zâmbesc călduros, iar el îmi răspunde imediat, depunându-mi un sărut mic în colţul gurii.  Felul în care se comportă cu mine îmi dă de înţeles că este răbdător şi că ştie că am nevoie de puţin timp înainte să mă obişnuiesc cu el şi cu faptul că, teoretic, suntem împreună.

― Tu ai nevoie de o vacanţă, dulceaţă, îmi spune după câteva momente, iar eu îmi arcuiesc întrebătoare o sprânceană.  Arați de parcă nu ştii ce este ăla somn. Teribil, mai pe scurt, continuă, făcându-mă să chicotesc.

Ştiu că arăt teribil şi nu ar putea fi altfel, având în vedere că în ultima perioadă nu am reuşit să dorm măcar trei ore pe noapte. 

― Dacă vrei să mă duci în vacanţă la Bora Bora, nu trebuie decât să îmi spui şi îmi fac bagajele, râd eu, iar el îşi dă ochii peste cap.

― Ar trebui să îmi vând toate organele înainte să pot avea suma respectivă, mă ironizează. Nu ai nicio idee mai puţin costisitoare? 

― Nu am nevoie de o vacanţă, Daniel. Eu mă simt bine aici, îi spun, afişând un zâmbet larg, iar el îşi mijeşte ochii neîncrezător.

― Ai nevoie. Te cunosc mai bine decât crezi, Lydia, spune înainte să îşi mărească ochii şi să îşi ridice mâinile în aer in semn că tocmai i-a venit o idee. Ce spui de Florida? 

Îl privesc preţ de câteva clipe, întrebându-mă în sinea mea dacă este o idee bună, urmând ca mai apoi să încuviinţez de-odată, de parcă mi-ar propune să mergem doar până în capătul străzii. 

― Cu "The Bar" cum ar rămâne? întreb eu în timp ce pregătesc alte băuturi pentru noii clienţi. 

― E un bar, nu moare nimeni dacă rămâne închis câteva zile. Şi oricum, sunt proprietarul, deci nu poate să îmi interzică nimeni să îmi iau o vacanţă.

Dacă trebuie să fiu sinceră, probabil să mă îndepărtez chiar şi pentru câteva zile de New Orleans ar putea să îmi facă bine. Îi arunc o privire lui Caden care este în continuare la masa 3 şi îmi dau seama că este cel mai bun lucru. Tensiunea pe care o simt când el e în preajmă îmi face prea mult rău.

După câteva clipe încep să mă simt o persoană oribilă pentru că Daniel încearcă să mă ajute, iar eu continui să mă gândesc la Caden, care acum mă fixează cu privirea. Inima îmi ratează o bătaie când îi întâlnesc ochii aceia verzi şi mă întorc rapid cu spatele, înghitind în sec.

― Deci ce spui? mă întreabă Daniel, scoțându-mă din oceanul de gânduri în care mă înecam.

― Cred că e o idee bună, spun, ignorând golul din stomac pe care îl simt ştiind că el este în spatele meu.