Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

1 - Running and Hiding

12. 04. 2008, ora 17:47
Coreea de Sud, Seoul
în urmă cu 12 ani

      — Eomma, eomma, uite! spune mica Si Yeon și îi arată un desen făcut de ea.

      — E superb, scumpo, spune mama acesteia, zâmbind.

      — Appa unde e? Vreau să i-l arăt și lui, spune fetița entuziasmată.

      — A spus că va ajunge în câteva minute, du-te sus și pregătește cu domnișoara Sae Jin, ieșim să mâncăm în seara asta, spune femeia.

      Cea mică zâmbește și bate din palme entuziasmată, apoi merge la Sae Jin, luând-o de mână și urcând scările rapid, până în camera ei. Sae Jin era cea care avea grijă de ea, când părinții ei nu erau acasă și îi devenise ca o soră mai mare. Fetița și-a ales singură hainele și s-a îmbrăcat, în timp ce Sae Jin îi căuta o geacă subțire și ceva cu care să se încalțe. Si Yeon a fost gata destul de rapid, dar a așteptat cuminte în cameră vorbind și râzând cu Sae Jin, până a auzit vocea tatălui ei, venind de jos. S-a dat jos din pat și a luat-o din nou de mână pe fată, mergând spre scări, entuziasmată. Însă brusc s-a auzit un sunet puternic, ce a răsunat în toată casa. O împușcătură. Moment în care fetița a luat-o la fugă spre sufragerie, locul de unde s-a auzit.

      — Si Yeon! strigă Sae Jin și fuge după ea.

      Nu a reușit să o prindă din urmă decât când fetița s-a oprit în pragul ușii sufrageriei, ce era deschisă până la perete, și privea scena din fața ei îngrozită. O femeie înaltă, slabă, frumoasă, cu trăsături bine definite și conturate și o postură impunătoare, avea mâna strânsă în jurul gâtului mamei ei, ridicând-o câțiva centimetri de la sol. Femeia necunoscută nu schița absolut niciun sentiment în timp ce o privea pe mama fetei, abia respirând și luptându-se să scape din strânsoarea ei, dar în zadar. Pe lângă acest lucru, tatăl fetiței era întins pe jos, sângele curgându-i din rana din abdomen, cauzată de împușcătura auzită de mai devreme, dar încă avea suflare. În fața lui era un bărbat bine făcut, înalt, având același aer impunător ca femeia, cu un pistol în mână, îndreptat spre bărbatul de pe jos. În jurul acestora erau bărbați înarmați, iar alți câțiva, erau întinși pe jos, fără suflare, în bălți de sânge, Si Yeon recunoscând câțiva ca fiind bodyguarzi ce păzeau casa, și pe ei în același timp. Însă toți erau morți.

      — Eomma! Appa! strigă Si Yeon cu lacrimi în ochi și vrea să fugă spre ei, însă Sae Jin o apucă de mână și o trage după ea.

      — Fugi, Si Yeon! strigă tatăl fetei cât de tare a putut, privind spre ușă.

      Apoi s-au auzit două împușcături, simultane. Fata a apucat să se mai uite o singură dată în spate, înainte ca sufrageria să îi dispară din raza vizuală, văzând exact momentul în care ambii ei părinți se prăbușeau pe jos fără suflare, cu o rană în mijlocul frunții, cauzată de gloanțele trase cu pistoalele celor doi necunoscuți. Aceștia le-au ordonat bărbaților înarmați să pornească după ele două, pentru a le prinde, în timp ce îi urmau rapid. Sae Jin a fugit cu Si Yeon de mână până afară, observând mașina pornită din fața casei, care le aștepta, avându-l ca șofer pe Sang. A scos pistolul și a tras în spate, încercând să nimerească bărbații de pe urmele lor, până au ajuns la mașină.

      — Urcă, Si Yeon, rapid! spune fata și deschide portiera, întorcându-se din nou spre aceștia, care erau din ce în ce mai aproape.