Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

36 - Feelings

6. 09. 2021, ora 20:38
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      Când au ajuns la spital, bruneta a fost preluată de medici, în timp ce fratele ei a ajuns în sala de așteptare. Nu a durat mult până a apărut și Jung Kook, respirând sacadat și uitându-se în jur, mergând glonț spre Seok Jin când l-a văzut așezat, așteptând. L-a bombardat cu întrebări despre ce s-a întâmplat, iar acesta nu a avut de ales decât să îi povestească totul, precaut, pentru a nu lăsa nimic pe dinafară.

      — Test de sarcină? se încruntă Jung Kook.

      Dar nu au mai apucat să adauge ceva, un doctor strigând numele lui Si Yeon. S-au ridicat în picioare, iar acesta le-a făcut semn să îl urmeze, ceea ce au și făcut. Au fost conduși până în salonul în care era bruneta, acum trează și țipând revoltată la asistentele ce își făceau treaba pe lângă ea. Când l-a văzut pe Seok Jin aproape că a sărit din de pe pat de fericire, vrând să meargă acasă, însă s-a oprit. Asta din două motive. Jung Kook a apărut din spatele lui, parcă de nicăieri și, desigur, din cauza unei branule stupide.

      — În sfârșit! spune aceasta revoltată, vrând să își dea iar branula jos.

      — Domnișoară Lee, vă rog să vă calmați, spune o asistentă și o oprește din nou.

      — Nu dau doi bani pe ce zici tu, vreau doar să merg acasă, sunt foarte bine, spune fata și își dă ochii peste cap.

      — Domnișoara Lee este într-adevăr bine, vă rog să părăsiți salonul, trebuie să îi informez mai în detaliu despre starea ei, spune medicul simplu și se uită peste fișele de pe clipboard-ul lui.

      Asistentele fac câte o aplecăciune, trecând pe lângă cei trei bărbați și holbându-se în special la cei doi mai tineri. Si Yeon s-a strâmbat, fiind pregătită să le bage branula în gât, era deja enervată total de ele, iar ăsta era un motiv în plus să fie. Expresia feței i s-a schimbat când a observat că cei doi o priveau pe ea, serios și intens, cu o tentă de îngrijorare, uitând de asistente.

      — Totul e în regulă, în sensul în care nu e ceva serios, a fost un atac de panică ce a condus la leșin, din moment ce corpul nu primește odihna și hrana care ar trebui. Dacă ai fost stresată în ultimul timp, factorul care a putut conduce la atacul de panică, era ceva la care trebuia să te aștepți și ceva ce puteai preveni. În orice caz, poți fi externată abia mâine. Ar trebui să fii ținută sub observație, explică bărbatul uitându-se din când în când pe fișe.

      Seok Jin îl urmează pentru a vorbi între patru ochi, lăsând-o singură cu Jung Kook, ce nu și-a mutat privirea de la ea nicio secundă. Ușa se închidea deja în urma lor, iar băiatul o privea în modul lui specific ce îi provoca furnicături în tot corpul. Privirea întunecată și intensă, ce îi pătrundea până în adâncul sufletului. Era intimidată de privirea aia, nu putea minți, în special pentru că nu știa ce avea să îi spună. Era confuză din cauza atitudinii lui.

      — Si Yeon, ce se întâmplă? Ce se întâmplă cu tine? întreabă Jung Kook și se așează pe scaunul de lângă pat.

      Avea privirea fixată asupra ei, însă aceasta se uita pe geam, de parcă găsea ceva cu adevărat interesant la întunericul de afară. Nici măcar nu vedea ceva. Poate doar luminițe. Salonul ei nu era la un etaj de la care putea vedea prea multe. Nu îl evita, dar nici nu știa ce să îi răspundă. Totul s-a întâmplat prea rapid, de parcă nici n-a simțit. Nu știa cum să îi răspundă, dar știa ce se întâmpla cu ea.