Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

43 - Funeral

22. 09. 2021, ora 18:49
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      Sunetele pașilor apăsați răsunau pe holul lung, lovindu-se de pereții reci de beton, la scurt timp alăturându-li-se un fluierat. Pașii s-au oprit în fața unei uși, ce i-a fost descuiată, iar cheia înmânată, apoi a intrat în încăpere și a aprins lumina slabă. În mijlocul ei se afla legat strâns de scaun Tae Hyung, nepăsându-i nimănui de rana lui de la braț, ce începea să îl doară din ce în ce mai rău din cauza modului în care îi erau mâinile legate la spate.

      — JK? Ce se întâmplă? întreabă brunetul și încearcă să își țină mâna într-un mod în care să nu îl doară, dar a eșuat și a gemut de durere.

      Acesta se afla în salonul lui când câțiva oameni de-ai lui Jung Kook au dat buzna în cameră și l-au luat cu forța, aducându-l aici și legându-l de scaun. Și nimeni nu i-a oferit nicio explicație. Singurul lucru, singura persoană la care se putea gândi, era Soo Jin. Pentru că nu vedea alt motiv pentru care fratele ei l-ar fi adus acolo. Și nici nu voia să știe ce îi avea pregătit, pentru că îl cunoștea. Și știa că nu are milă, indiferent de persoană.

      — Nu te comporta de parcă nu știi. Amândoi știm de ce ești aici, Tae Hyung, spune brunetul și își dă părul pe spate, apoi îl privește în ochi, serios.

      Avea o privire sumbră, o atitudine pe care nu o mai văzuse la el de probabil luni bune. Și din cauza asta știa că lucrurile nu aveau cum să se încheie bine. Dacă se comporta așa, nici nu voia să își imagineze ce avea să îi facă roșcatei. Desigur că nu ar răni-o fizic, dar nu voia să se gândească la vreo situație în care vorbea și se comporta urât cu ea. Însă înainte trebuia să se asigure că ăsta e motivul pentru care e acolo. Nu își amintea să mai fi făcut ceva, dar nu putea risca să dezvăluie asta. Deci doar a tăcut.

       — Știi ce urăsc cel mai mult? Trădătorii. Iar tu mi-ai trădat încrederea. Și dintre toate persoanele tocmai cu ea?! se răstește acesta.

      Apoi capul lui Tae Hyung s-a întors aproape nouăzeci de grade spre dreapta, obrazul lui arzând din cauza pumnului aplicat de către Jung Kook. I-a apucat cămașa și s-a pus în fața lui, privindu-l de sus și a păstrat pumnul strâns, încordandu-și maxilarul.

       — Nu pot să cred că ți-am înghițit minciunile, spune acesta și pufnește. De ce ai făcut-o?!

      Și i-a aplicat un alt pumn. Mai puternic decât primul, ceea ce a reușit să îi spargă buza. A dat drumul cămășii și i-a apucat părul strâns în pumnul lui, ținându-i capul în loc, repetând lovitura iar, și iar, și iar, de fiecare dată punându-i aceeași întrebare. Iar Tae Hyung le-a încasat de fiecare dată, tăcut. Arcada i-a fost spartă, vânătăile au început să i se formeze, iar ochiul să i se umfle. Jung Kook îl lovea neîncetat, fără milă, încât credea că îi va desfigura fața.

     — Spune dracului ceva! țipă brunetul și îi aplică în ultim pumn, dându-i drumul violent și făcând câțiva pași în spate.

      Respira sacadat, pumnul îi era plin de sânge și făcea pași mari în fața brunetului, ce a tușit și a scuipat sânge.

      — Din cauza ta, Si Yeon ne-ar fi putut ucide pe toți! L-a rănit pe S! Doar pentru că i-ai lăsat un pistol în mâini și ai mințit! Ar fi putut să o ucidă pe Soo Jin! țipă brunetul. Ai trădat-o cu adevărat sau ai făcut-o doar ca fațadă, pentru că știai ce aveai să se întâmple? Ăsta a fost planul tău de la început? întreabă și îi apucă din nou cămașa, dar de data asta în ambii pumni.