Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

2 - Poker and Secrets

27. 06. 2017, ora 18:03
Coreea de Sud, Seoul
în urmă cu 3 ani

      — Hai, Ji Minie, și bunica luptă mai bine decât tine! spune Jung Kook și se ferește de pumnul blondului.

      — Tu chiar încerci să mă enervezi? Nu prea merge cu replicii de-astea, spune Ji Min și își dă ochii peste cap amuzat, încercând să-l lovească din nou.

      — Nu? Atunci știi că nu o să ajungi niciodată cu Soo Jin, nu? continuă șatenul să încerce să-l enerveze.

      Și cu siguranță asta a atins un punct sensibil. Blondului i s-a schimbat expresia de pe față, ce era una relaxată, iar privirea i s-a întunecat. S-a încordat și l-a prins pe șaten de guler, aplicându-i un pumn de toată frumusețea. Jung Kook s-a eliberat rapid, ripostând cu un alt pumn, mai puternic, și punându-l la pământ, în timp ce zâmbea amuzat. Îi găsise slăbiciunea și profita de ea ori de câte ori avea nevoie sau ocazia. S-a ridicat de pe el și i-a întins mâna, pentru a-l ajuta să se ridice, însă blondul a refuzat și s-a ridicat singur, ștergându-și sângele de la buză. S-a întors cu spatele merg să își ia un prosop pentru a se șterge de transpirație, în timp ce șatenul găsise unul deja.

      — Cred că e de ajuns pentru azi, spune Ji Min și pornește spre ieșire, în timp ce Jung Kook a aruncat prosopul și și-a dat ochii peste cap, mergând după el, în timp ce își punea pistolul la loc în pantaloni.

      — Atât de tare te afectează subiectul Soo Jin? întreabă șatenul și își ridică o sprânceană.

      — Când o să iubești pe cineva și nu o să poți să fii cu persoana aceea, vei înțelege, Jung Kook, spune blondul.

      — Nu-mi vorbi despre iubire, nu cred în ea. În plus, iubirea înseamnă slăbiciune. Ca viitor lider al gang-ului nu pot să mă las distras de asta, spune Jung Kook.

      — Nu crezi în iubire pentru că ai fost privat de ea, Jung Kook. Dar o să vină momentul când nici nu o să-ți dai seama când te vei îndrăgosti și nu o să mai ții cont dacă este o slăbiciune sau nu, îi spune băiatul și își ridică sprâncenele.

      — Ji Min, încetează cu pro-

      Propoziția i-a fost întreruptă de numele tatălui lui, strigat de mama lui, iar apoi un sunet puternic ce s-a auzit în tot sediul. Au recunoscut imediat imediat sunetul ca fiind o împușcătură așa că au fugit spre sursă, Jung Kook fiind cel mai îngrijorat pentru mama lui. Strigătul ei fusese plin de durere și disperare, nici nu voia să își imagineze ce făcuse tatăl lui, știindu-l în stare de orice. Însă când au ajuns în biroul bărbatului, au rămas șocați, privind scena din fața lor. Tatăl lui Jung Kook avea un pistol în mână, îndreptat spre mama șatenului, ce era pe jos, plângând, lângă trupul acum lipsit de viață al tatălui lui Ji Min. Ji Min s-a aruncat în genunchi lângă tatal lui, cu lacrimi în ochi și strigându-l, totuși în zadar. Era mort. La picioarele lor erau câteva poze, în care mama lui Jung Kook și tatăl lui Ji Min erau împreună, fie zâmbind, fie ținându-se de mână, fie sărutându-se. Fiind fericiți. Însă tatăl lui Jung Kook nu a fost fericit să vadă lucrurile astea.

      — Appa! Oprește-te! strigă Jung Kook și face un pas spre mama lui.

      Însă bărbatul apasă pe trăgaci din nou, iar glonțul îi străpunge tâmpla femeii. Aceasta se prăbușește lângă tatăl lui Ji Min, ochii ei fiind îndreptați spre el și spre Ji Min, care a tresărit și l-a privit șocat pe tatăl lui Jung Kook, ce tocmai și-a împușcat soția. În fața fiului lui. Șatenul a încremenit pentru câteva secunde, însă lacrimile nu au întârziat să apară, aruncându-se lângă femeie și ridicând-o în brațele lui.