6 - The mission

481 29 55
                                    

20. 01. 2021, ora 10:02
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      De data asta nu îi mai deranjase nimeni. O oră și jumătate mai târziu erau tot în pat, dezbrăcați și îmbrățișați, sub pătură, schimbând plictisiți canale. Ploaia nu a dat semne să se oprească, ceea ce s-a terminat cu șatenul rămânând și peste noapte.

      De dimineață, prima care s-a trezit a fost Si Yeon. Avea capul afundat în pieptul băiatului și simțea cum se sufocă din cauza căldurii, oricât de confortabil s-ar fi simțit în brațele lui. Habar nu avea de ce, însă se simțea bine și protejată și totuși, în același timp, se simțea nesigură și cumva vulnerabilă, de parcă a lăsat garda jos și nu ar fi trebuit. Dar credea că e în principal din cauza problemei pe care o avea cu încrederea în general.

      S-a ridicat încet în fund, pentru a nu-l trezi și l-a analizat pentru câteva momente. Pătura nu era trasă până sus, din moment ce era cald și oricum s-au mișcat în somn și a mai alunecat, ceea ce îi lăsa o vedere perfectă asupra bustului lui gol, plin de tatuaje. L-a analizat mai bine, din moment ce era concentrată pe... alte lucruri, înainte cu o seară, în niciun caz la a se gândi la tatuajele lui. Și-a aruncat un ochi din nou pe scutul simplu, minimalist, pe care îl avea pe braț, iar când avea de gând să se ridice, privirea i-a fost furată de un altul, ce a intrigat-o mai mult decât cel din urmă. Un glonț. Unul deformat, incomplet, ce arăta de parcă străpunsese ceva. Era tatuat în zona abdomenului, undeva în dreapta. Dar lucrul care i-a atras și mai mult atenția era că, sub el, era o cicatrice. Una rotundă, lucru ce l-a realizat după ce a analizat mai bine zona. Era o cicatrice cauzată de un glonț cu siguranță.

      Și atunci a realizat, cuvintele lui din urmă cu o seară derulându-i-se în minte. ,,E primul tatuaj pe care mi l-am făcut. L-a avut și tata. Mi-a plăcut și am vrut să îl am și eu. Semnifică familia noastră. În ciuda faptului că eu sunt singurul care a mai rămas din ea, eram de nepătruns. Singurul lucru care ne-a distrus a fost boala mamei, însă în afară de ea, nimic nu a reușit. Prietenii mei și l-au făcut pe parcurs." Desigur, nu putea fi o coincidență. Nu era cine spunea în niciun caz. Familia... Tatăl lui a avut același tatuaj... Părinții lui au murit... Iar prietenii lui erau considerați o familie acum, așa că aveau și ei tatuajul. A rămas șocată, privindu-l pe șaten în timp ce dormea liniștit în patul ei. Cum putea să fie atât de proastă? Cum de nu și-a dat seama mai devreme, când i-a spus de nenorocitul ăla de tatuaj? A mințit-o și o mințea în continuare. Iar ea era proastă și a crezut. Nenorocitul de Tae Hyung. Din cauza îndemnului lui de a se ,,distra", nu a fost atentă la detalii și a crezut tot că tot ce a aflat de la Kwang Ho era pur și simplu tot. Nu era paranoică, a avut motive să se îndoiască de el.

      A rămas nemișcată, încă în șezut, neștiind ce să facă. Cu siguranță nu putea să arate că știe ceva, trebuia pur și simplu să se comporte de parcă nu s-a întâmplat nimic. Așa era cel mai bine pentru moment. Urma să plece oricum, furtuna trecuse peste noapte, iar apoi avea să investigheze cu ajutorul lui Kwang Ho. Nu îi păsa cât de bine a reușit să își construiască o viață falsă pentru a o ascunde pe cea adevărata, avea să descopere cu siguranță cine e de fapt.

      Era gata să se ridice din pat, dar unul din telefoane a vibrat pe noptiera de pe partea lui Jung Kook, ceea ce i-a atras atenția blondei. S-a întins cu grijă peste acesta, pentru a ajunge la telefonul lui și a aprins ecranul, lăsându-l culcat pe suprafața de lemn. A tras de bara de notificări, făcându-le să apară cele mai recente, însă cea care i-a atras atenția a fost un mesaj.

Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia auTempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang