Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

17 - Rough years

8. 04. 2021, ora 17:39
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      Trecuse o zi de când fata era captivă, însă Jung Kook și Ji Min s-au asigurat că aceasta a simțit fiecare minut, la propriu. Corpul ei era plin de vânătăi, tăieturi, chiar inscripții, deoarece blondul s-a folosit de ideea prietenului lui, abia a primit apă sau mâncare și a fost forțată să se țină până se făcea o oră fixă pentru a avea voie să meargă la baie, însoțită, desigur, însă de o fată. Pe lângă acest lucru, i se administra o doză dintr-o seringă, direct în venă, dar tot ce i-au spus despre ea a fost ,,Ca să stai cuminte", deoarece imediat ce primea doza era și mai slăbită decât o făcea lipsa mâncării. Jung Kook luase măsuri în caz că fetei îi venea vreo idee, pentru că, îi placea sau nu, o cunoscuse până în punctul în care știa că era imposibil să stea liniștită chiar și legată de un scaun sau torturată. Știa de ce e în stare.
     
      — În regulă, se pare că eu trebuie să îți administrez doza de data asta, "domnișoară Lee", spune o voce în timp ce intra în cameră.

      Blonda și-a ridicat capul și a privit persoana care a intrat pe ușă, însă și-ar fi dorit să nu facă asta, deoarece a dat cu ochii de un chip familiar, un zâmbet înfiorător și o privire surpinsă. Corpul fetei a început să tremure incontrolabil și a început să se zbată, făcându-și răni adânci în piele cu sforile cu care era legată.

      — Oh? O am cumva în față pe Song Min Hee sau mă înșel? Ești chiar tu? întreabă bărbatul și se apropie de ea, lăsând mâinile pe lângă corp, împreună cu seringa. Cine ar fi crezut că erai cu totul altcineva. Fiica liderului uneia dintre cele mai puternice bande, continuă râzând. Și totuși ești aici, legată de un scaun, lipsită de apărare. Nu mai ești așa tare acum, nu, Lee Si Yeon?

      Iar fraza aia i-a declanșat toate amintirile de care s-a străduit să scape ani întregi.

29. 09. 2012, ora 01:13
Coreea de Sud, Daegu
în urmă cu 8 ani

       Era cu mult trecut de miezul nopții, Si Yeon și colega ei de cameră dormeau, dar au fost trezite de un zgomot puternic, iar când au deschis ochii, primul lucru pe care l-au putut distinge, cu ajutorul luminii lunii ce intra pe fereastră, au fost câteva zâmbete stranii și chipurile a câtorva băieți din orfelinat. Era exact grupul de băieți care crea probleme în permanență și nu le dădea pace fetelor nicio secundă.

      — Duceți-o afară, spune unul dintre ei și o indică pe colega de cameră a lui Si Yeon.

      Câțiva dintre ei aprobă și o apucă de brațe, acoperindu-i gura în același timp, și o scot rapid din cameră, făcând cât de multă liniște puteau, ducând-o afară.

      — Ya! Ce îi faceți? Lăsați-o pe Yoo Na în pace! spune Si Yeon și se ridică, vrând să meargă după colega ei, însă alți doi băieți ce au rămas în cameră au prins-o de mâini și au împins-o înapoi pe pat.

      — Oh, nu-ți face griji de Yoo Na. Nu avem de gând să îi facem nimic. Am venit pentru tine, spune același băiat și zâmbește, înclinându-și capul. Legați-o.

      Cei doi băieți rămași fac așa cum li se spune, în timp ce fata se zbătea disperată și încerca să țipe după ajutor, dar gura i-a fost astupată rapid de unul dintre ei. După ce au terminat, băiatul le-a făcut semn să părăsească încăperea și să închidă ușa în urma lor, apoi el și Si Yeon au rămas singuri în cameră. Băiatul s-a apropiat de ea, plimbându-și degetele în treacăt pe picioarele ei și urcând cu ele din ce în ce mai mult, până a ajuns la tivul bluzei de pijama. Băiatul s-a pus deasupra ei, în timp ce mâna lui s-a strecurat sub bluza pe care o purta și a urcat până a ajuns să îi cuprindă sânul într-o palmă.