Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

18 - A Letter

8. 04. 2021, ora 20:49
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      — V? Tocmai i-am făcut o vizită lui Bok Ho, spune Jung Kook în timp ce intra în camera obișnuită în care stăteau cei șapte.

      — Oh? Sper că nu l-ai ucis. Asta e treaba mea, spune Tae Hyung și se încruntă.

      — L-am păstrat în viață tocmai la rugămintea ta. Însă mi-a spus ceva interesant, spune șatenul și se așează la masă, iar blondul îl privește atent, fiind deja așezat. Cum că nu i-a administrat doza lui Si Yeon, continuă și își împreunează degetele sub bărbie. Și tot nu pot să mă lămuresc cum a reușit să ajungă un pistol în mâinile ei, iar tu să nu observi.

      — Când am ajuns seringa era deja goală. Iar pistolul? A fost o perioadă lungă de timp în care nu am fost atent la ea, așa că se putea întâmpla orice. Am putut să o privesc cum trebuie abia după ce a luat sacoul pe ea. Bok Ho i-a rupt maleta și era expusă, așa că i-am acordat puțină intimitate, spune blondul serios, având cuvintele pregătite.

      Tae Hyung avea un dar în legătură cu actoria și te putea minți în față până în punctul în care te putea convinge că ai făcut ceva ce nu ai făcut sau invers, folosindu-se de mimica feței, limbajul corpului, sau păcălind gesturile pe care le făceai involuntar când mințeai, reușind să le controleze. În aceeași categorie se puteau încadra și Jung Kook și Si Yeon. Și deși ar fi sunat logic să se prindă când unul dintre ei ar fi mințit, cunoscând șiretlicurile, nu prea reușeau.

      — Asta e explicația ta finală? întreabă Jung Kook și își ridică o sprânceană.

      — JK, nu ai încredere în mine? După tot ce am făcut pentru tine? pufnește Tae Hyung și îi copiază gestul.

      — Nu am încredere deplină în nimeni, dar, faptul că primul plan a fost dat peste cap din cauza faptului că știa de Soo Jin și cumva ție nu ți-a zis nimic și că l-a împușcat pe Seok Jin azi, cu un pistol care a ajuns în posesia ei ca prin magie, îmi permit să îmi pun câteva semne de întrebare, spune acesta și ridică din umeri, apoi se rezeamă de spătarul scaunului.

      — Asta pentru că sunt eu. Dacă ar fi fost aceeași situație și ar fi fost oricare dintre ei cinci în locul meu, nu ți-ai fi pus întrebări, concluzionează blondul și face semn către ceilalți care erau prezenți.

      — Și ăsta e un motiv, aprobă șatenul. În orice caz, am avut noroc. Ne putea împușca pe oricare dintre noi sau pe S mai grav. Soo Jin unde e?

      — Până acum a fost în cabinet, i-au tratat din răni, iar acum e condusă aici, spune Yoon Gi în timp ce se uita pe camere.

      — Perfect. Avem de discutat, aprobă băiatul și își ridică picioarele pe masă.

      Nu a durat foarte mult până aceasta a ajuns în încăpere și s-a așezat pe unul scaune la indicațiile băieților, ajungând să fie față în față cu Tae Hyung. Ji Min s-a ridicat de pe canapeaua pe care era imediat cum s-a așezat aceasta și s-a pus pe scaunul de lângă ea. Părea puțin mai bine, acum că mâncase, i-au fost date niște vitamine și a fost tratată cu atenție, prinsese puțină culoare în obraji și nu mai părea atât de slăbită, însă clar avea nevoie de mult timp pentru recuperare și odihnă într-un pat, nu pe un scaun.

      — Cum te mai simți? Mai vrei ceva? Să mănânci? întreabă Jung Kook pe un ton blând și se așează cum trebuie pe scaunul lui, punându-și mâinile din nou pe masă.

      — Poate un psiholog? întreabă fata pe un ton mai scăzut.

      — Orice ai nevoie, aprobă fratele ei.