Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

16 - Torture part 2

7. 04. 2021, ora 19:26
Coreea de Sud, Seoul
după 2 săptămâni, prezent

      — Ce mai faci, Soo Jinie? întreabă Si Yeon zâmbind în timp ce intră în camera în care era ținută.

      Soo Jin și-a ridicat privirea din pământ și a privit-o înspăimântată pe blondă. Era deja de două săptămâni ținută captivă. De două săptămâni stătea pe același scaun nenorocit, plină de răni și semne. Singurele lucruri pe care le primea erau haine noi, mâncare, apă și tratarea rănilor. Însă hainele le primea decât dacă cele vechi erau pătate de sânge, mâncarea și apa dacă se comporta așa cum îi convenea blondei, iar tratarea rănilor doar pentru ca Si Yeon să îi poată provoca altele. Ospitalitatea pe care voia să i-o arate în prima zi s-a evaporat ca prin magie în momentul în care a auzit că a încercat să scape și, de atunci, Soo Jin e tratată în cel mai oribil mod. Corpul îi e acoperit de vânătăi, tăieturi de toate mărimile și adâncimile, semne, cearcănele sunt proeminente și e complet slăbită. Și asta era doar opera lui Si Yeon.

      — B-bine, răspunde fata speriată și înghite în sec, știind ce o aștepta.

      — Voiam să te anunț că în seara asta nu îți pot ține companie, din păcate, spune blonda și face o față tristă. Dar nu-ți face griji, voi veni mâine, o asigură și îi face cu ochiul.

      Șatena aproape că răsuflă ușurată și se mai liniștește, bucurându-se că măcar în acea zi avea să scape. Si Yeon nu o vizita zilnic, însă înainte nu o anunța dacă vine sau nu, ceea ce era și mai rău. Toată ziua stătea cu sufletul la gură, rugându-se să nu intre pe acea ușă și inima îi sărea din piept de fiecare dată când aceasta se deschidea. De multe ori era pentru a primi mâncare sau poate chiar haine, dar uneori apărea ea și știa ce o aștepta. Niciodată nu venea la o oră anume, ceea ce o ținea ca pe ace minute în șir. Și, din fericire, în acea zi avea să scape.

      — Știi, e ciudat. Frățiorul tău nu a dat niciun semn că ar vrea să facă o înțelegere cu mine ca să te scape din mâinile mele. Oare a uitat de tine? Sau a renunțat? întreabă Si Yeon și își înclină capul.

      Pe chipul blondei s-a instalat un rânjet mulțumit când a observat frica și dezamăgirea din ochii ei. Știa că avea speranță că Jung Kook o va scăpa din mâinile ei, dar singurele mișcări pe care le-a observat din partea șatenului sunt căutări intense și urmărirea ei. Așa că a ales câteva locuri pe care le vizitează aproape zilnic, pentru a-i induce în eroare. Desigur, păzită în permanență. Știe că este extrem de dorită de Bulletproof în acel moment, mai mult decât înainte, din moment ce o are pe prețioasa Soo Jin, dar nu au nicio șansă să o atingă.

      — E-eu..., șoptește șatena.

      — Păcat. Asta înseamnă că o să rămâi aici, cu mine, în continuare! spune Si Yeon entuziasmată. Știi, dacă nu ai fi încercat să fugi în prima zi, poate nu s-ar fi ajuns aici. Probabil ai fi fost într-o cameră cu un pat, poate nelegată, o baie la dispoziție oricând, mâncare și apă la fel, haine... Poate am fi devenit chiar prietene! În orice caz, trebuie să plec, ne vedem mâine, continuă blonda și îi face cu ochiul.

      Apoi iese din cameră, încuiând ușa în urma ei și pornind spre ieșirea din sediu, lăsând o Soo Jin devastată în urma ei. Dacă nu avea să îi facă rău fizic, măcar să reușească psihic, știind câtă speranță avea că va scăpa de acolo într-un final. Venise cu propria mașină, iar acum se îndrepta către Casino. O seară de jocuri obișnuită, dar de care avea timp din ce în ce mai puțin. Odată cu responsabilitățile pe care le avea față de mafie, a venit și timpul din ce în ce mai amenințat, dar nu se plângea. Îi plăcea. Se simțea în putere. Și făcea tot ce putea să scape de sentimentele pe care le-a simțit în urmă cu două săptămâni, din cauza trădării pe care a simțit-o. Și reușise.