Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

38 - Teenagers

7. 09. 2021, ora 12:49
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      Tae Hyung și Soo Jin au intrat în sala de antrenamente, dându-și cu părerea despre ce tocmai discutaseră. S-au oprit în momentul în care fata a spus că merge să se schimbe, intrând în vestiar. Dar nici nu a apucat să închidă ușa în urma ei, deoarece a fost prinsă de umerii și lipită de cel mai apropiat perete.

      — Tae? se încruntă roșcata, privindu-l curioasă pe brunet.

      În următoarea secundă băiatul și-a zdrobit buzele de ale ei, inițiind un sărut pasional și înfometat, în timp ce palmele lui s-au așezat pe obrajii ei. Fata a răspuns imediat sărutului, ducându-și brațele după gâtul lui și trăgându-l mai aproape de ea. Brunetul și-a dus unul din brațe spre talia ei, înconjurându-i-o rapid si lipindu-i corpul de al lui, în același timp adâncind sărutul cu ajutorul limbii sale. Aceasta a început să își plimbe palmele pe pieptul lui, coborând pe brațe, pe care le-a strâns și în care și-a înfipt ușor unghiile în momentul în care buza i-a fost mușcată. Băiatul a rânjit în sărut auzind sunetul înfundat pe care l-a scos, fiind unul provocat de surprindere, cu o tentă slabă de plăcere.

      S-au desprins din sărut după ceva timp, rămânând fără aer, și și-au rezemat frunțile una de alta, respirațiile lor calde lovindu-se una de alta într-un ritm sacadat. S-au privit în ochi momente bune, fără să scoată un cuvânt pe gură, până s-au desprins unul de altul, moment în care parcă i-a cuprins în sentiment de răceală.

      Au decis că, dacă nu pot lua parte la ședința cu Seo Jun, pentru a nu ridica întrebări în legătură cu prezența lor acolo brusc, se puteau antrena, eliberându-și orele la care urmau să o facă de fapt. Soo Jin nu a luat parte niciodată la o ședință, iar acum a făcut-o la cererea lui Si Yeon, pentru a nu exista neînțelegeri, dar probabil momentul se va repeta. Roșcata trebuia pusă la curent cu ce se întâmpla în mod direct, pentru a nu strica vreo parte din plan. Dar pentru Seo Jun nu ar fi avut sens să ia parte la discuții. Tae Hyung făcea parte din bandă, dar petrecea timpul cu fata, pentru a se asigura că este în siguranță, așa cum li se reamintea la fiecare ședință. Motivele erau plauzibile pentru el, așa că nu a acordat atenție acestui lucru prea mult. Însă, dacă unul dintre ei, sau amândoi, ar fi început să apară brusc, și-ar fi pus câteva întrebări.

      — Așteptam să fac asta încă de când am ajuns la sediu, spune brunetul și expiră. E mai greu să mă abțin în fața tuturor.
  
      În special când era și Ji Min lângă ea, zâmbindu-i, vorbindu-i, neștiind nimic din ce se întâmpla între ei doi. Ea și blondul nu făceau nimic greșit. Se apropiaseră cât timp el și roșcata s-au distanțat. Se împrieteniseră. Și nu era nimic greșit la asta. Dar Ji Min avea sentimente pentru ea. Ăsta era lucrul care îl deranja. În special pentru că nu putea să facă sau să zică nimic pentru a-l îndepărta de el, să îi spulbere speranțele, să nu se mai gândească la vreo șansă. Pentru că știa că pe lângă prietenia pe care au format-o între ei, sentimentul cel mai puternic care îl ținea aproape de ea era speranța. De fiecare dată când îi privea plecând împreună după ce blondul se asigura că anunța cu voce tare unde, îl privea triumfător. Îi făcea în ciudă pentru toate momentele în care îi văzuse împreună la rândul lui. Tot ce voia Tae Hyung era să îi ofere să guste din propriul medicament. Și jura că, dacă avea de gând să facă din nou un gest asemănător, nu promitea că se va stăpâni.

      — Dar trebuie, oftează Soo Jin. Nu-ți face griji, oricum mare parte din timp îl petrecem acasă, continuă și îi mângâie obrazul. Trebuie să mă schimb și ar trebui să faci și tu la fel.