Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

32 - Purple

28. 06. 2021, ora 23:58
Coreea de Sud, Seoul
prezent

      — Acum că ceilalți au plecat putem să vorbim înainte să mergem la culcare, spune Jung Kook și se așează pe canapea, lângă ea. Cum te simți? Tae Hyung mi-a spus ce s-a întâmplat.

      După ce a plecat Si Yeon, nici ceilalți nu au mai stat prea mult și au decis că e timpul să se odihnească, așa că Jung Kook i-a condus pentru a stabili la ce oră urmau să se întâlnească cât timp aceștia se încălțau. Apoi a revenit la sora lui, pentru a putea vorbi liniștiți în sfârșit.

      — Nu tocmai bine. Când închid ochii revăd tot ce s-a întâmplat. Coșmarurile deja au început... Tot ce știu e că o să fie mult mai rău decât a fost prima oară, șoptește fata și se joacă cu degetele în poala ei.

      — Nu o să te mint, ci o să îți spun că va fi greu, pentru că am trecut prin același lucru în urmă cu mult timp. După ce am ucis primii oameni obligat de tata am avut coșmaruri interminabile, vina mă mânca pe dinăuntru, pentru că nu erau oameni vinovați de ceva. Tata doar m-a obligat să îi ucid, nu vreau să știu cine erau și cum i-a adus. Singurele momente în care se terminau erau când mama dormea alături de mine, când tata nu era acasă. Pentru că nu o lăsa să doarmă cu mine. Însă, pe parcurs lucrurile s-au schimbat, asta mai mult fiindcă am făcut-o de atâtea ori încât era ceva normal, mă obișnuisem. Și nu aveam încontro. Asta era viața mea, totul era planificat de când m-am născut. Însă tu nu ești singură, Soo Jinie. Sunt lângă tine orice ar fi. Mai presus de asta, asta nu e viața ta. Nu trebuie să mai faci asta niciodată. Îmi pare rău că nu am putut evita asta, dar sunt mândru de tine că ai reușit să te aperi, dacă era o situație reală, te-ai fi salvat și pe tine și pe Tae Hyung. Nu ai făcut nimic greșit, viața îți era pusă în pericol, chiar dacă știu sentimentul oribil pe care îl ai după ce iei viața unui om. Dar promit, o să fie bine, spune Jung Kook și îi mângâie părul, zâmbind.

      — Eu... Nu am știut asta niciodată. Nu am știut cum te-ai simțit. Erai atât de lipsit de emoții, le ascundeai atât de bine încât nu știam că ai trecut prin toate astea. Nici măcar când te bătea tata nu arătai niciun sentiment, dar știam cât de tare doare. Îmi pare rău că nu am fost acolo pentru tine, dar m-ai îndepărtat când încercam să fac asta, spune aceasta șoptit și îi rezeamă capul de umărul lui.

      — Te îndepărtam pentru că nu voiam să te implic în niciun fel în lumea asta. Asta am încercat încă de când te-ai născut. În plus, trebuia să mă descurc singur cu sentimentele mele. Nu puteam să depind de cineva mereu când întâmpinam dificultăți. Așa am ajuns cum sunt astăzi, spune fratele ei și își rezeamă bărbia de capul ei.

      — Adică un nesuferit incapabil de iubire? întreabă fata. Pardon, căruia îi e frică de iubire, reformulează aceasta.

      — Ya! chicotește acesta și o ciupește de braț. Nu îmi e frică de iubire, doar nu cred în ea.

      — Cum zici tu, Jung Kook, oftează roșcata și își dă ochii peste cap. Ia stai puțin. Nu crezi în iubire? Înseamnă că nu mă iubești? își ridică o sprânceană și se desprinde de el.

      Brunetul doar chicotește în timp ce privește cât de serioasă era fata.

      — Te iubesc, Soo Jinie. Mult. Dacă nu te-aș iubi nu aș fi făcut atâtea lucruri pentru tine și știi asta, spune băiatul sincer și o îmbrățișează din nou, apoi o sărută pe creștetul capului.