Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

31 - Explanations

28. 06. 2021, ora 10:21
Coreea de Sud, Seoul
prezent

       — Tae Hyung!

      Tae Hyung abia terminase să-și șteargă corpul de apă în momentul în care și-a auzit numele strigat de șatenă. Nu a stat pe gânduri și și-a înfășurat talia cu un prosop, pornind rapid spre aceasta. Bănuia ca a avut un coșmar, deși abia o lăsase dormind în camera lui și și-a permis să scape de sângele de pe el, după ce a vorbit cu Jung Kook la telefon, din moment ce până atunci a stat alături de ea. Era încă în șoc după ce a văzut atâtea persoane moarte, sânge și a ucis cu propriile sale mâini pe cineva. Și amândoi știau că urma să aibă coșmaruri despre asta. Dar brunetul nu se aștepta să fie așa de curând.

      Când a intrat în cameră, fata era ghemuită, cu spatele rezemat de perete și genunchii lipiți de piept, înconjurându-și picioarele cu brațele. Privea în gol, cu lacrimi în ochi și suspinând, scene cu tot ce se întâmplase în acea dimineața derulându-i-se în fața ochilor. Brunetul s-a grăbit și s-a așezat lângă ea, trăgând-o la pieptul lui și punându-și brațele protectiv în jurul ei. Fata a reacționat imediat și și-a ascuns fața în gâtul lui, punându-și mâinile în jurul lui. Tae Hyung i-a mângâiat spatele cu mișcări lente, pentru a o liniști, simțind cum începea să se relaxeze și să se calmeze.

      — Ești mai bine? întreabă brunetul după ceva timp, în care tot ce a făcut a fost să stea în brațele lui.

      — Vreau doar să nu mai văd imaginile alea când închid ochii, șoptește fata și se desprinde de el destul încât să îl poată privi.

       Iar primul lucru pe care l-a observat a fost părul lui ud. Apoi faptul că nu purta tricou. Apoi faptul că tot ce avea pe el era un prosop în jurul taliei. A înghițit în sec și a clipit des, depărtându-se mai mult de el și mutându-și privirea cât mai departe de la el.

       — Îmi pare rău, nu știam că ești la baie, spune aceasta și își mușcă buza, stânjenită.

      — Nu-ți cere scuze, nu contează unde eram. Nu voi ezita niciodată să vin când ai nevoie de mine, hm? spune acesta rapid și îi cuprinde obrazul, întorcându-i capul spre el.

       În momentul în care au făcut contact vizual băiatul i-a zâmbit, făcând-o să îi răspundă în același mod, ceea ce i-a atras atenția asupra buzelor ei. Era un moment extrem de prost în care să își amintească de sărutul dintre ei și un moment și mai prost să vrea să îl repete, așa că a înghițit în sec și și-a ridicat privirea asupra ochilor ei, încercând să îndepărteze gândurile ce i-au invadat mintea.

       — Îmi pare rău pentru tot ce a trebuit să vezi și să faci mai devreme. Promit că totul va fi mai bine. Eu și Jung Kook vom fi alături de tine. Era inevitabil ce s-a întâmplat azi și știi asta, spune acesta și își mută mâna pe a ei.

       I-a prins mâna delicat și a început să i-o mângâie cu degetul lui mare, gândindu-se și la faptul că îl văzuse împușcând acei bărbați. Știa că, în ciuda a ce îi spusese în urma cu o seară, nu avea o imagine plăcută cu el în acel moment. Dar spera din tot sufletul să nu își fi schimbat părerea despre el. Pentru că, la urma urmei, a făcut-o pentru ea.

       — Știu, șoptește fata. Doar nu m-aș fi antrenat degeaba, continuă și privește mâinile lor împreunate. Doar că... Simt toată vina asta... Faptul că au murit din cauza mea...