Another lie (that could kill you) ; jjk | mafia au

Epilog

      ,, — Si Yeon... A murit..."

      Acestea au fost cele trei cuvinte ce au schimbat totul. Nu doar pentru Jung Kook, ci și pentru toți ceilalți din cauza acțiunilor brunetului. Abia mai mânca, abia se mișca, abia mai vorbea. Era devastat. Singurul lucru pe care îl făcea zilnic, apoi în fiecare zi de 30 a fiecărei luni, la miezul nopții, era să meargă în fața clubului ars mai bine de jumătate și să lase un buchet de crini păianjen roșii. Era floarea preferată a brunetei, deși are o semnificație destul de sumbră și e o floare toxică. Crinul păianjen roșu semnifică moartea, despărțirea sau ghidarea morților în ciclul renașterii. Bruneta îi iubea, dar în ciuda acestui fapt, din cauza semnificației lor, Jung Kook nu i-a dăruit niciodată. După ce a aflat rezultatul testelor, singura speranță pe care o mai avea, florile au fost primul lucru la care s-a gândit, semnificația acestora potrivindu-se perfect situației. Nu a permis nimănui să modifice un singur centimetru din club și nici să sugereze demolarea lui. Era ultimul loc în care a văzut-o, ultimul loc în care au stat împreună. Nu voia să piardă și asta.

      — Ji Min, vreau ca tu să iei rolul de lider al mafiei. Noul lider al lui Bulletproof este Park Ji Min, spune Jung Kook, șocându-i pe toți cei prezenți la ședință.

      — JK, ești sigur? întreabă Ji Min.

      — Foarte sigur, J. Nu e prima dată când te afișezi ca lider în locul meu. Te vei descurca bine, spune brunetul.

      — Jung Kook, doar mă afișam ca lider. E o diferență între a părea și a fi liderul unei mafii. Tu ai fost cel ce a condus-o în tot acest timp, spune blondul.

      — Cu tine alături. Așa că am încredere că știi tot ce trebuie să faci, decide Jung Kook.

      Decizia lui a fost stabilită pe o perioadă nedeterminată, deoarece nu se simțea și nu era în stare să continue cu responsabilitatea de a conduce mafia, iar Ji Min era singura persoană în care avea încredere în legătură cu asta, din moment ce i-a fost alături încă de când erau mici. Și încă îi era alături, ajutându-l cu mafia și fiind lângă el în timp ce trecea prin toate acele momente. La fel ca Soo Jin.

      — Jung Kook, nu poți continua fără să mănânci. Mai presus de toate, nu poți continua să faci asta în timp ce bei, spune Soo Jin în timp ce îi mângâie spatele.

      Era prima oră a dimineții, iar Jung Kook mai avea puțin și își vomita până și organele, deoarece nici măcar nu mânca pentru a avea ce scoate afară. Și deși faptul că vomita din cauza băuturii era de ajuns, vomita până și când simțea mirosul mâncării, din moment ce stomacul lui nu mai primise hrană, a fost dat peste cap. Iar acum simplul miros de omletă l-a făcut să vomite și abia se trezise.

      De când și-a văzut fratele afundându-se din ce în ce mai tare în starea în care a intrat din cauza morții lui Si Yeon, și-a dedicat tot timpul lui. Era de nedezlipit de el și nu știa cum să îl facă să se simtă mai bine, nu știa ce să îi zică, pentru că nu era vorba doar de o despărțire. Nu o va mai putea vedea pe Si Yeon niciodată. Și era conștientă că nu putea să îi spună că totul va fi bine și că o să treacă. La un moment dat o să treacă peste, însă fiind prima lui iubire, singura persoană de care a reușit să se îndrăgostească și cum totul s-a terminat așa, era convinsă că nu va mai permite să se întâmple asta și nu va mai lăsa garda jos pentru nimeni. Așa că tot ce putea Soo Jin să facă, era să fie alături de el și să nu îl lase să se distrugă.