Bella

Capitolul 4

Isabella pov.

Azi e luni. Din nou merg la lucru. Sunt iar în trafic. Ajung în fața spitalului și parchez. Azi nu l-am mai văzut pe vecinul meu arogant. E mai bine așa. Mă cobor din mașină și înaintez spre intrare. La intrarea în spital o văd pe Melisa care mă așteaptă cu doua cafele în mână.
- Bună, Melisa!
- Bună, Isa! Poftim ți-am luat o cafea.spune și îmi întinde cafeaua.
- Sper că e amară.spun eu luând paharul
- Da. Amară cum îți place.
- Mersi.spun eu și dau să intru în spital.
- Stai! Trebuie să-ți spun ceva.spune ea și eu mă opresc.
- Ști că trebuiau sa vina niște medici din Brazilia în schimb de experiență?
- Da.
- Robert e printre ei.spune și mă opresc puțin din a mai respira.
- Bine.spun și intru în spital.
Merg spre lift și urc la etajul 3 unde mi-e biroul. Chiar când sa se închidă liftul în el mai intră o persoană. Eu nefiind atentă căutând-mi telefonul prin geantă.
- Bună, Isabella!aud o voce așa cunoscută.
- Bună Robert!spun eu indiferentă.
- Ce mai faci? Cum o mai duci?
- Bine.spun și după tac.
- Scuze , Isabella.spune și mă atinge pe braț.
- Nu mă atinge. Te-am iertat într-un final, dar nu te uit. Nu uit ce mi-ai făcut. Așa că nu mă mai atinge. Lasă-mă în pace.spun eu.
- Mă urăști?mă întreabă el.
- Am suferit. Am plâns. Am căzut și m-am ridicat. Dar nu te urăsc. Nu uita, ura este un sentiment, iar eu pentru tine nu mai simt nimic.
- Isa, ce suntem noi acum?spune el. Eu doar privesc în față. Nu-l pot privi. Lacrimile mă înțeapă, dar nu le las să cadă.
- Noi? Noi acum suntem doi străini ce s-au iubit frumos cândva.spun și ies din lift îndreptându-mă spre birou unde mă schimb și mă apuc de lucru.
Restul nopți a trecut repede. Având câteva urgențe. E dimineață, iar eu ies de la serviciu și mă îndrept spre apartamentul meu. După ce ajung mă pun să dorm.

Ma trezesc în jur de ora 14:30. Mă  ridic din pat și mă îmbrac, merg la baie și îmi fac rutina. După ce sunt gata merg la bucătărie și mă  pun să-mi fac câteva clătite.
După ce le termin, le mănânc. Apoi merg să-mi schimb hainele de casă cu niste haine de ieșit în oraș. Trebuie să merg să-mi iau niște cumpărături. Îmi iau telefonul, banii și cheile și cobor la parter. Ies din bloc. Merg la mașină și pornesc spre un supermarket. După vreo 20 de minute de stat în trafic ajung și la magazin. Parchez mașina și apoi mă îndrept spre magazin.
După câteva minute de umblat prin magazin acum stau să iau o pungă cu cereale. E pe cel mai înalt raft. Oi fi eu de 1,68 dar ăștia au rafturile de 2 metri. Nu-i corect. Mă întind după pungă dar nu o ajung. Deodată văd o mână ce se ridică peste mine și îmi ia punga.
Mă întorc cu fața spre Derek și îi zic.
- Ce cauți aici?
- Fac bine. Tu ce mai faci?spune el și zâmbește.
- Eu te-am întrebat ce cauți aici nu ce faci.spun eu și îl privesc chiorâș.
- Te ajut să faci cumpărături că tu ești cam pitica.spune el și râde.
- Ba nu!
- Ba da.
- Tu ești prea înalt!
- Bine bine.
- Mă urmărești cumva?spun eu și ridic o sprânceană în sus.
- Poate.spune și doar râde. Apoi pune punga de cereale în coșul meu și pleacă înainte.
- Nu-mi fura coșul!strig eu și el doar râde.
Da așa face? Bine.  Fug spre el și îi sar în spate.  Încep să-l tragă de păr.mă strânge  cu o mână de fund. Eu mă prind de gâtul său ca o maimuțică. Nu mă lasă jos când vreau să cobor. Râdem amândoi. Sunt fericită. Râd adevărat. Mă simt fericită cu el. Suntem ca doi copii.
- Hai jos Bella. Trebuie să plătesc.spune el când suntem la casă.
- Dar sunt alimentele mele. Eu plătesc .spun după ce m-am dat jos din spatele lui.
- Of, ce complicată ești! Lasă-mă pe mine să plătesc. Haide, Bella.spune el spre mine.
- Plătiți jumi juma. Mai avem clienți care așteaptă la rând.spune vânzătoarea spre noi sătulă de copilăriile noastre.
- Bine.cedez eu și plătim jumi juma.
Punem alimentele în pungi și ieșim din magazin. Merg spre parcarea unde mi-am lăsat mașina. El mă urmează cu pungile în mână ca un cățeluș.
Ajung la mașină și o descui, iar el îmi așează cumpărăturile în portbagaj. Închide portbagajul și se întoarce spre mine.
- Mersi că mai ajutat. Dar totuși de ce erai aici? Mă urmărești?spun eu ridicând tonul puțin de tot.
- Cu plăcere.spune el și zâmbește.
- Nu asta te-am întrebat. Acum răspunde!
- Am venit să-mi cumpăr o ciocolată.spune și râde.
- Dar nu ți-ai luat.spun eu.
- Ba da.spune și scoate din buzunar ciocolata mea amăruie.
- Hei, aia era a mea.spun și vreau să o iau din mâna lui dar e prea înalt.
- Acum nu mai e.spune și râde
- Dar e preferata mea.spun și fac botic.
- Și a mea. Uite îți propun ceva. Hai la mine diseară și o împărțim.spune și zâmbește de sus.
- În visele tale.spun și mă întorc cu spatele la el foarte repede apoi urc la volan și când să pornesc spune.
- Pa Bella. Să știi că tot te aștept diseară.
- Nu-mi mai zice Bella.spun și pornesc cu mașina de pe loc lăsându-l într-un nor de praf.
Mă enervează. Mă intrigă. Mă zăpăcește. Dar el a reușit să mă facă să râd. El, care îl cunosc de doar câtva timp.