Bella

Capitolul 17

Isabella pov.

Azi mă întorc acasă. După ce mi-am luat rămas bun de la prieteni mei și de la Selim, (tipul de la petrecere,) am urcat în avion. Trebuia să ajung până duminică. M-am așezat mai bine în scaun și am adormit.  Mă trezesc doar când simt niște turbulențe. Vocea pilotului ne spune că vom ateriza.  După ce am aterizat ies din avion. Aerul rece mă lovește în față.  După ce am coborât am luat telefonul și l-am sunat pe tata. Mi-a zis unde mă așteaptă și am mers unde m-a ghidat. L-am și găsit.
- Bună tată! îl salut și-l îmbrățișez.
- Fica mea.mă îmbrățișează și apoi spune
- Hai să urcăm în mașină. Mama ta ne așteaptă acasă.spune îmi ia bagajul și îl pune în portbagaj și apoi  urcăm în mașină.
Pornim spre casă. După ce ajungem mă dau jos din mașină și mă îndrept spre casă. Intru și merg în sufragerie. Acolo pe un perete stă scris pe o hârtie mare "Bine ai venit Isabella!" Apoi dau cu ochii de câteva baloane, de mama, de bunicul și de Derek. Vin întâi să mă îmbrățișeze mama, bunicul și să-mi spună cât de mult le-am lipsit. Apoi Vine și Derek. Vine și întâi mă privește apoi mă strânge tare în brațe. Îl strâng și eu. Parfumul lui îmi invadează nările și parcă mi-era dor să-l simt. Drept să spun mi-a fost dor puțin și de Derek. Ne desprindem din îmbrățișare și ne privim zâmbind. Mama ne întrerupe:
- Hai copii la masă.
Mergem cuminți și ne așezăm la masă.
- Și Isabela, spune-ne cum a fost în Turcia?mă întreabă bunicul.
- Păi bine. Mi-a plăcut foarte mult. Mi-am făcut prieteni am căpătat experiență.
- Că tot venind vorba de prieteni, cum stă treaba cu băiatul acela?mă întreabă mama rânjindu-mi. Îl pot simții pe Derek care stă lângă mine că e foarte încordat.
- Bine, adică e super drăguț, amabil și e și frumos. E proprietarul unul local care pe timp de zi e cafenea și pe timp de noapte devine un club unde poți merge sa cânți ce melodii vrei. Chiar și el cântă. Mi-a dedicat o melodie.spun eu și îmi îndrept privirea spre Derek. Stă cu capul aplecat spre farfurie și are o față înfricoșătoare. Vena de la gât îi e puțin umflată.
- Și....
Vrea mama sa mai spună ceva dar eu o întrerup.
- Gata despre mine. Ce ați mai făcut voi?spun și mă uit iar la Derek. El nu spune nimic. Își ridică privirea spre mine. Parcă e supărat sau nervos. Îi zâmbesc și văd că colțurile gurii i se ridică ușor într-un zâmbet frumos.
- Nu prea multe.spune tata.
După ce am mai vorbit, tata și mama au mers sus sa se pregătescă pentru nu știu ce petrecere de afaceri de a lui tata. Bunicul a plecat și el.  Am rămas eu cu Derek. Eu stau pe canapea și  el pe un fotoliu. Se ridică în picioare și vine spre mine. Vreau să mă ridic dar nu apuc pentru că el se așează lângă mine și mă ia din nou în brațe. Îl iau și eu și îmi așez capul pe umărul lui.
După un timp ne despărțim și ne privim zâmbind.
- Știi ce dor mi-a fost de tine?spune el.
- Nu știu.raspund eu.
- Îți spun eu. Foarte dor.spune el serios privindu-mă de sus.
- Îmi pare rău.spun și îmi las capul în jos ca să nu-l privesc în ochi.
Ridică mâna și mă prinde ușor de bărbie. Îmi ridică capul și mă forțează să îl privesc în ochii. Îmi zâmbește și îi zâmbesc și eu.
- Niciodată să nu-ți mai apleci capul în fața cuiva! Ești superioară tuturor.spune și mă sărută pe frunte. Zâmbesc și eu.
Își ia mâna de sub bărbia mea și spune.
- Deci tipul ăla Selim sau cum l-o chema, este mai musculos ca și mine? rânjește și își încordă mușchii de la o mâna.
Mă gândesc să-i intru în joc.
- Dacă stau să mă uit la tine, cred că el era mai musculos!spun și îi ofer un rânjet.
- A da?
- Da, adică tu îmi pari c-am sfrijit.
- Hai să vedem cat de sfrijit sunt!spune și vine spre mine. Mă ia în brațe și reușește să mă ridice cu ambele mâini deasupra capului. E nebun! Nu suntem acrobați.
- Derek, ești nebun! Lasă-mă jos! Nu suntem gimnaști. Strig eu spre el și el doar râde.
- Acum cine e sfrijit?spune el.
- Nu ești sfrijit! Chiar ai mușchi mai mari decât Selim. Gata hai lasă-mă jos.spun eu.
- Bine bine șefa.spune și mă lasă jos.
- Cum de ai asemenea mușchi?îl întreb eu.
- Fac sală și box.spune el zâmbind.
- Mă înveți și pe mine box?spun eu.
- Nu.spune el pront.
- De ce?
- Pentru că ai să te lovești!.
- Și dacă într-o zi mă ataca unu pe stradă ce fac? Nu mă pot apăra.încer eu să-l conving. El stă puțin și se gândește.
- Bine o să te învăț. Acum aș mai sta sa vorbim dar trebuie să plec. Mâine seară vin părinții mei și trebuie să fac curat. Du-te și pune-te la somn.spune el.
- Bine. Dacă pot să te ajut cu ceva?
- Nu, du-te și te odihnește.spune și eu îl conduc până la ușă.
- Noapte bună, frumoaso!
- Noapte bună ,Derek!spun și după el pleacă eu închid ușa și merg în camera mea și mă pun la somn.