Bella

Capitolul 7

Derek pov.
Săptămâna aceasta n-am văzut-o de loc pe Bella. Azi e sâmbătă. E destul de frig afară, fiind deja noiembrie. Stau pe canapea și urmăresc un film. Deodată aud soneria de la ușă cum sună. Merg să deschid. Deschid ușa și o văd pe Bella cum stă în fața ușii cu o tavă în mână. Bella pare puțin înfrigurată fiind doar într-o bluză.
- Mama m-a trimis să-ți aduc asta.spune și întinde tava cu prăjitură spre mine.
- Intră în casă.spun și mă dau din ușă. Ea intră nesigură. Închid ușa și deodată aud un lătrat.
- Derek!!! strigă Bella și se ascunde după mine. Eu doar râd.
- Sper că nu te-ai speriat de micuțul acesta. E inofensiv.spun și mă dau puțin ca Bella să-mi vadă câinele destul de mare care a lătrat pe ea.
- Poate e inofensiv cu tine.spune și se pitește mai bine în spatele meu.
- Uite hai să-ți arăt.spun și îi iau prăjitura din mâini și o pun pe măsuța cu chei și o iau de la spate și o pun în brațele mele. Îi iau mâna în a mea și o întind spre câine. El o miroase și apoi îi pun mâna Isabellei pe capul câinelui. Ea începe să-l mângâie. Câinele dă fericit din coadă. Bella se ridică din brațele mele și spune.
- Tu n-ai haine?spune și eu acum îmi dau seama că nu port tricou.
Eu râd și spun.
- Nu.
- Du-te și îmbrăcate.
- Nu. Casa mea regulile mele.
- Oricum nu stau mult.spune ea și merge și ia prăjitura.
Mai vedem noi.
- Uriașule, păzește ușa nimeni nu intră nimeni nu iese.spun câinelui și el merge și se așează lângă ușă.
- Poftim.spune Bella și îmi înmânează prăjitura apoi se întoarce către ușă. Bob, câinele, mârâie spre ea când întinde mâna spre clanță.
- Ce are?mă întreabă ea și eu doar râd.
- Respectă regulile.
- Adică nu mă lași să plec?
- Nu.spun și merg cu prăjitura în bucătărie. Tai două bucăți și le pun pe două farfuri. Miros excepțional. Prăjitura cu vișine și ciocolată chiar îmi place. O văd pe Bella cum mă așteaptă în prag. Iau farfuriile și două lingurițe și mă îndrept spre sufragerie. Îi fac semn către Bella cu capul să mă urmeze.
Ne așezăm pe canapea, iar eu ii dau o farfurie ei.
- De ce mă ții aici?mă întreabă Bella și ia o gură din prăjitură.
- Pentru că vreau.spun eu și zâmbesc viclean.
- Ești imposibil.spune și mai mănâncă din prăjitură.
După ce mai mâncăm și ne mai ciondănim ea spune că merge cu farfuriile la bucătărie. Merg și eu să pun și suc să bem. Când ajung în bucătărie ea atunci sare pe geam. Îmi mai scoate și limba. Sar și eu după ea. E c-am frig dar vreau so prind. Bella fuge spre ușa din gard, dar eu sunt mai rapid și o prind și o iau în spate ca pe un sac de cartofi. Mă îndrept înapoi spre casă. Ea îmi dă cu pumni în spate. Eu îi dau o palmă peste fund apoi ea se liniștește știind că nu o s-o las jos.
Intrăm în casă și câinele latră la mine parcă fericit.
Mă îndrept spre sufragerie și o las le Bella pe canapea.
- De ce nu mă lași să plec?mă întrebă ea.
- Trebuie să vorbim.spun eu și mă așez și eu pe canapea.
- Dă-i drumul.
- Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut la petrecere.spun eu după un timp.
- De ce ai reacționat așa?
- Pentru că Mark e periculos și nu vreau să pățești ceva.
- Și tu ești periculos!
- De unde ști că sunt?
- Când te-am văzut prima dată aveai un glonț în mână.spune și eu îmi amintesc de prima dată când am văzut-o.
- Păi dacă eram polițist?
- Nu aveai cum să fi polițist.spune și râde.
- Bine bine.spun și râd alături de ea.
- Și acum mă lași să merg acasă?mă întreabă ea.
- Nu.
- De ce??
- Hai să ne uităm la un film și apoi te las să mergi.spun și văd cum se gândește dacă să accepte sau nu oferta mea.
- Bine.
- Bun merg să aduc filmul.
- Bine. Ai popcorn?
- Da du-te căută într-unul dintre dulapurile de sus. Eu merg după film în camera mea.spun și o iau pe scări. Așa arată casa mea.

Ajung în camera mea. După ce găsesc mai multe filme, aleg unul de groază. Îmi iau și un tricou negru pe mine. Merg jos. Bella mă aștepta pe canapea cu un bol mare de popcorn.
Merg prin spatele canapelei și o ating pe umeri țipând.
Ea se sperie. Era cât pe ce să scape bolul dar mă întind si îl prind la timp.
- Ai reflexe bune.remarcă ea.
- Sunt bun la multe lucruri.zic eu cu un zâmbet victorios.
- Ești și foarte modest.
- Cel mai modest.spun eu și pun filmul sa se deruleze.
Mă așez pe canapea lângă Bella.
- Ăsta e un film de groază?spune ea când începe.
- Da.
- Nu îl poți schimba?
- Nu.
- De ce?
- Casa mea regulile mele.spun eu cu un zâmbet victorios.
După câteva minute Bella pune bolul cu popcorn pe măsuța de cafea și ia în mână o pernă de la canapea. Se ascunde după ea la secvențele înfricoșătoare.
- Nu îl poți opri?mă întreabă.
- Nu.spun și îi iau perna și o iau în brațe. Nu se opune și își ascunde capul în pieptul meu. E așa bine. Se simte așa perfect. După ce se termină filmul ea se ridică din brațele mele. Mă ridic și eu. Căldura ei se risipește repede.
- Ar trebui sa merg acasă. Mama, poate crede că mai omorât.spune ea.
- Nu cred, poate crede doar că te-am răpit și te țin aici sechestrată.spun eu cu un zâmbet în colțurile gurii.
- Atunci chiar trebuie să plec.spune și se îndreptă spre ușă. Eu doar o urmez. Câinele mârâie spre ea.
- Spune-i câinelui că trebuie să plec ca mama să nu trimită poliția după mine.spune și se uită când la mine când la câine.
- Bob, lasă domnișoara să plece.spun și câinele se ridică automat de lângă ușă.
- Mersi.spune și iese pe ușă iar eu rămân în prag. Aerul rece mă lovește atât pe mine cât și pe ea în față. E deja ora opt jumătate.
- Stai puțin.spun și mă întorc în casă. Iau din cuier o geacă de piele călduroasă și ies după Bella. Îi pun geaca pe umeri.
- Dacă nu uiți suntem doar vecini. Nu am atât de mers.
- Știu dar nu vreau să răcești.
- Bine. Mulțumesc! Noapte bună.spune și se îndreptă spre casa ei.
- Noapte bună Bella .spun și o urmăresc până intră în casă. Intru și eu și merg să fac curat în living și apoi la culcare.